Din punctul de vedere al rânduielii liturgice, Vecernia este de trei feluri: a sărbătorilor sau Vecernia mare, Vecernia mică şi cea din zilele de rând. Cea mai folosită rânduială din aceste este cea a Vecerniei mari, pe care o întalnim în ajunul duminicilor, al sărbătorilor împărătești și al sărbatorilor sfinților cu prăznuire. Vecernia mică are o rânduială mai scurtă decât cea a Vecerniei mari și o aflăm la sărbătorile care au priveghere. Vecernia zilelor de rând sau de toate zilele, cum mai este întâlnită, este o slujbă care oficiază doar la mănăstiri, cu o rânduială asemănătoare Vecerniei mari.

Pe lângă rânduielile Vecerniei amintite mai sus, există şi câteva slujbe ale Vecerniei, cu un anumit specific. Astfel, Vecernia din Vinerea Sfintelor Pătimiri este cunoscută de toţi credincioşii, pentru că în timpul ei se scoate Sfântul Epitaf din Sfântul Altar - care este aşezat în mijlocul bisericii, spre închinare.

Mai este cunoscută şi Vecernia zilei de Luni din Săptămâna Luminată, numită „A doua Înviere”, care se oficiază în Duminica Paştilor, în jurul orei 12.00. O altă rânduială specială a Vecerniei se oficiază în Duminca Rusaliilor, imediat după Sfânta Liturghie și aparține Lunii Rusaliilor. În timpul ei se citesc cele şapte rugăciuni, toate în legătură cu Pogorârea Sfântului Duh.