Preotul este chip sau tip al lui Hristos și se cuvine să-și împlinească partea sa de lucrare cu toată evlavia, cu cinste și curăție. Orice greșeală a preotului are rele urmări asupra atitudinii credincioșilor, atât față de el, cât și față de Biserică, iar greșelile clerului sunt întotdeauna răni pricinuite Trupului lui Hristos.

De aceea, Biserica Ortodoxă cere nu numai ca preoții să se supună acelorași rânduieli referitoare la Spovedanie și pocăință, ca toți ceilalți credincioși, dar prevede ca, în caz de greșeli grave, clericii să fie opriți de la săvârșirea celor sfinte, depuși din treaptă, excomunicați și readuși la starea de laic. În acest caz, harul preoției nu se pierde, dar rămâne nelucrător.

Vina depunerii din treaptă sau a caterisirii preoților constă uneori în nesupunerea față de rânduielile Bisericii sau față de episcop. Măsura care se ia în acest caz nu este o simplă sancțiune pentru neascultare, ci se consideră că cel nesupus s-a despărțit de Trupul Bisericii, a rupt legătura care îl punea împreună cu celelalte mădulare, a sfâșiat într-un anume fel unitatea eclesială sau s-a plasat el însuși în afara Bisericii.

În alte cazuri, vina constă în propovăduirea unei învățături greșite sau în aderarea la o erezie, și aici fiind vorba de o sfâșiere a unității, pentru că unitatea Bisericii este în parte întemeiată pe unitatea și ortodoxia credinței.

Iarăși, în alte cazuri, e vorba de o greșeală morală sau duhovnicească, produsă de o patimă anume. Purtarea unor astfel de clerici este dăunătoare pentru Biserică și pentru credincioși. Unii ca aceștia s-au rupt din unitatea cu trupul eclesial și au pierdut vrednicia necesară pentru săvârșirea Tainelor. Un păcat grav îl împiedică pe preot să împărtășească harul. Sfântul Vasile cel Mare spune: „Când binecuvântezi, împărtășești sfințenie. Or, cine nu are sfințenie, pentru că a păcătuit…, cum s-o dea altuia?”.

Preotul nu este izvor și vistiernic al harului pe care îl împărtășește credincișilor prin Sfintele Taine; el cere de la Dumnezeu Tatăl să trimită prin Fiul harul dat de Duhul Sfânt. Dar pentru aceasta preotul trebuie să se afle în deplină unire și deplin acord cu Biserica, în afara căreia harul acesta nu se poate da ori primi, pentru că ea este Trupul lui Hristos, cel plin de Duhul.

(Jean Claude Larche, Viața sacramentală, Editura Basilica, București, 2015, pp. 499-502)