Venerabilul preot Ioan Lungu a povăţuit pe calea mântuirii multe generaţii
Ajuns acum la venerabila vârstă de 90 de ani, părintele Ioan Lungu din Preuteşti, judeţul Suceava, cel care i-a fost elev vrednicului de pomenire patriarh Iustin Moisescu şi profesor marelui poet român Nicolae Labiş, a rămas un om deosebit de activ în viaţa Bisericii şi a misiunii sale preoţeşti de a forma conştiinţe creştine.
Din rândul celor dăruiţi de Dumnezeu cu haruri deosebite găsim numele preotului Ioan Lungu, nume scris cu litere de aur în inimile credincioşilor din satul Preuteşti, judeţul Suceava. Subţirel şi potrivit la stat, cu faţa veselă, brăzdată de mulţimea celor 90 de ani, cu părul nins şi ochii de un viu şi profund albastru, te priveşte bucuros şi primitor asemeni unui pensionar neobosit cu o disponibilitate imensă de a ajuta bucăţică ruptă din dragoste.
Vocaţia sa preoţească îşi are rădăcinile în anii copilăriei în casa părintească de la Ţarna Mare, unde a văzut lumina zilei la 9 februarie 1922, în gospodăria a doi buni creştini, Grigorie şi Natalia, dăruiţi de Dumnezeu cu şase copii deosebiţi. Dintre ei, cel mai mare a fost Ioan, o prezenţă luminoasă, care radia bucurie curată celor din jur. Dumnezeu i-a rânduit în viaţă o cale luminoasă şi lungă, comparabilă cu inima şi numele său.
A absolvit şcoala primară în Fălticeni, apoi Seminarul „Veniamin Costachi“ din Iaşi şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi, susţinând lucrarea de licenţă în 1946, sub îndrumarea vrednicului de pomenire patriarh Iustin Moisescu, pe atunci profesor în cadrul facultăţii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a urmat Şcoala de Ofiţeri de la Arad şi a luat parte activă pe front, de unde a rămas până astăzi cu vii amintiri ale unor încercări deosebit de grele. După război, a predat ca profesor de limba română la Colegiul „Nicu Gane“ din Fălticeni, acolo unde a citit în manuscris poeziile elevului său Nicolae Labiş, pe care l-a îndrumat şi preţuit. În anul 1947, s-a căsătorit cu învăţătoarea Maria Vizitiu din Fălticeni, care i-a dăruit doi copii deosebiţi, Dan şi Magda.
Trimis la muncă silnică la canal, pentru convingerile sale creştine
Ca profesor de limba română, nu şi-a îngropat „talantul“ de teolog, ci l-a îngrijit cu multă dragoste, punând toată trăirea şi priceperea sa în slujba lui Dumnezeu, a aproapelui şi a Bisericii. Din acest nobil motiv, i s-a înscenat un proces şi, sub o acuzaţie nedreaptă, a fost condamnat la canalul de exterminare a intelectualităţii româneşti din Cernavodă, între anii de tristă amintire 1952-1953. Întors acasă, a fost hirotonit preot slujitor pe seama parohiei Dumbrăviţa, de unde s-a transferat, în anul 1963, în parohia Preuteşti, Protopopiatul Fălticeni, devenită locul său de suflet.
În ciuda vitregiilor vremii şi a anilor grei, a slujit şi cârmuit parohia cu multă demnitate, în faţa barbariilor din perioada comunistă. A fost supravegheat ani în şir de „ochiul“ vigilent al securităţii comuniste, chiar prin intermediul unor enoriaşi dornici de mărire lumească. Cu toate acestea, pr. Ioan Lungu şi-a trăit viaţa senin, cu dragoste şi fără a urî pe nimeni, aşa cum a învăţat, predicând din Sfânta Evanghelie, atâtea generaţii de enoriaşi.
Ca preot slujitor al altarului, s-a remarcat ca un om cu simţăminte deosebite, de la care fiecare are de învăţat ceva folositor pe drumul vieţii. Despre preotul Ioan Lungu oricine poate să dea mărturie ca despre un om sfătos, care ştie bine să cântărească vorbele şi să le ofere spre folos celor încercaţi. Cu glas mare şi vorba hotărâtă, asemeni unui mare povestitor, a mânuit arta cuvântului cu multă măiestrie, povăţuind pe calea mântuirii multe generaţii şi învăţând poporul din frumuseţea credinţei noastre strămoşeşti.
Gândul său cel mare este să vadă terminată pictura bisericii
Dintre realizările gospodăreşti cele mai de seamă ale părintelui Ioan Lungu se remarcă construcţia sacră şi monumentală a Bisericii cu hramul „Sfânta Treime“, din centrul satului Preuteşti, la care s-a lucrat cu multă pricepere şi dăruire din anul 1991 şi până în 2006, când osteneala colectivă a preotului paroh şi a enoriaşilor săi a fost binecuvântată de Dumnezeu prin slujba de sfinţire oficiată de Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un numeros sobor de preoţi.
Astăzi, preotul Ioan Lungu poate fi caracterizat ca un pensionar neobosit şi deosebit de activ în viaţa Bisericii şi a misiunii sale preoţeşti de a forma conştiinţe creştine. Gândul său cel mare este să vadă terminată pictura bisericii, începută în anul 2008, şi aceasta ca o biruinţă a credinţei, a nădejdii şi a dragostei faţă de Dumnezeu. Ajuns acum la venerabila vârstă de 90 de ani, noi, parohia Preuteşti, ţinem să-l felicităm pe părintele Ioan Lungu, îi urăm multă sănătate şi, aşa cum îşi doreşte, putere de muncă, spre a fi alături de noi pe drumul vieţii creştine.
