În cadrul conferinţei, pr. prof. Georgios Metallinos, vorbind despre rolul Bisericii în lume, ca Trup al lui Hristos, s-a oprit asupra vieţii de parohie, ca element definitor al realităţii bisericeşti, menţionând că „parohia are dintru început un singur şi unic scop: mântuirea membrilor ei, adica îndumnezeirea lor. Acest scop trebuie să rămână statornic şi neschimbat în toate veacurile, în caz contrar, nu se poate vorbi despre Biserică-parohie. În Biserică este primit omul în întregimea sa, suflet şi trup, împreună cu toată viaţa lui. Prin urmare, Hristos ia şi mântuieşte pe omul întreg, ca pe o unitate psiho-somatică. Integrarea noastră în viaţa duhovnicească reprezintă o premisă fundamentală şi imuabilă pentru încorporarea corectă în viaţa parohiei. În acelaşi timp, viaţa duhovnicească este şi o premisă a sociabilităţii corecte. Virtuţile sociale nu pot fi niciodată realizări individuale ale voinţei omului, ci roade ale Sfântului Duh“.

La rândul său, prof. Dimitrios Tselengidis a explicat auditoriului importanţa cunoaşterii adevărurilor de credinţă, pentru o viaţă autentică în Hristos: „Virtuţile morale, după Sfântul Ioan Gură de Aur, sunt dătătoare de viaţă din puterea dogmelor, aşa cum membrele trupului sunt animate de către suflet, care se sfinţeşte prin dogmele drepte, acestea fiind şi purtătoare de har sfinţitor. Viaţa bineplăcută lui Dumnezeu, după cum consemnează Sfântul Chiril al Ierusalimului, este constituită din dogme corecte şi fapte bune. Dogmele fără fapte bune nu sunt primite de către Dumnezeu, dar nici faptele care nu sunt însoţite de dogme corecte nu le primeşte Dumnezeu. Căci, cum ne spune Sfântul Maxim, omul se sfinţeşte prin mărturisirea exactă a credinţei. Credinţa ortodoxă şi viaţa bisericească reprezintă o unitate indestructibilă. Credinţa ortodoxă, înţeleasă ca adevăr dogmatic, delimitează conţinutul vieţii Bisericii şi autenticitatea vieţii ei. Astfel că desăvârşirea duhovnicească, atunci când caracterizează pe credinciosul ortodox, este indisolubil legată de modul de viaţă al credinţei ortodoxe şi exactitatea adevărurilor de credinţă“.

În încheiere, cei doi invitaţi şi-au exprimat dorinţa de a reveni la Iaşi şi de a întări legăturile dintre Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi şi facultăţile de teologie pe care le reprezintă, menţionând că sunt profund impresionaţi de numărul de tineri şi de nivelul înalt de trăire al celor care au participat la această conferinţă, care a putut fi constatat din întrebările adresate.