Agheazma şi anafura, porţia noastră zilnică de sfinţenie

„Postul este perioada cea mai propice pentru a face Agheazmă în casă.“ O astfel de slujbă ajută la „îmbunătăţirea climatului duhovnicesc şi familial“ sau la reintegrarea în comunitatea Bisericii, pentru că „generează dorinţa de împărtăşire cu celelalte taine ale Bisericii“. Şi tot în această perioadă a postului să fim mai grijulii cu dimineţile noastre: gustând din sfânta anafură şi agheazmă, îmbrăcăm „armura împotriva bolilor sufleteşti şi trupeşti şi a vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi“. Despre acestea ne încredinţează pr. Vlad Bojian, paroh la Odaia Bursucani, judeţul Vaslui, şi profesor de religie la Liceul „Mihai Eminescu“ Bârlad.

Ce ajutor primeşte creştinul care ia sfânta anafură?

Formula veche a sfinţirii anafurei, „binecuvântată este anafura sfinţilor Tăi, Doamne...“, evidenţiază faptul că aceasta nu este o pâine obişnuită, ci sfinţită, binecuvântată de Dumnezeu prin atingerea de Sfintele şi Preacuratele Taine. Fără a suplini Sfânta Împărtăşanie, anafura ajută credinciosul, motivându-l spre o viaţă autentic creştină de dimineaţă până la sfârşitul zilei liturgice.

Dar cel ce gustă în fiecare dimineaţă din sfânta agheazmă?

Şi agheazma are un rol terapeutic duhovnicesc: alungă duhurile rele, iartă păcatele cele mici de peste zi, curăţeşte mintea de gândurile spurcate şi o îndreptează spre rugăciune, goneşte bolile şi dă sănătate sufletească şi trupească.

 

Să însoţim agheazma şi anafura de rugăciunile dimineţii

Deci ar fi bine să luăm în fiecare dimineaţă agheazmă şi anafură.

Da, aşa îşi începe ziua tot creştinul. Anafura şi agheazma reprezintă porţia noastră zilnică de sfinţenie şi binecuvântare.

Cum trebuie să le luăm?

Cu credinţă, în primul rând, pentru că numai aşa ne pot fi de mare folos duhovnicesc şi trupesc. Apoi, este recomandat să însoţim agheazma şi anafura de rugăciunile dimineţii, iar atunci când timpul nu permite, măcar de rugăciunile începătoare (Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru). Ordinea în care le luăm este aceasta: întâi luăm anafura, apoi agheazma şi, dacă avem în casă untdelemn sfinţit de la Sfântul Maslu, să ne ungem cu el. Aceste acte liturgice constituie armura noastră de peste zi împotriva bolilor sufleteşti şi trupeşti şi a vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Specificăm că în cazul Aghezmei Mari, aceasta se ia numai 8 zile după Bobotează, în ordinea: Agheazmă Mare şi anafură, iar în timpul anului se ia doar după Sfânta Spovedanie.

Dacă te trezeşti în timpul nopţii şi bei apă sau mănânci, dar adormi, mai poţi lua anafură sau agheazmă dimineaţa?

Din punct de vedere liturgic, nu. Există şi excepţii: o boală care impune tratament şi pe durata nopţii, o neputinţă fiziologică, uitarea ş.a., care nu trebuie însă să devină un obicei.

 

Tămâia are puterea de alungare a forţelor răului

Dar tămâia, pentru ce o aprindem în casă?

Tămâierea reprezintă mărturisirea credinţei şi a supunerii noastre faţă de Dumnezeu. Fumul de tămâie binemirositor care se înalţă spre cer este simbolul jertfei noastre, al gândului nostru curat, al inimii noastre deschise spre Dumnezeu, cu mulţumire şi încredere. Tămâia este semn al prezenţei lui Dumnezeu, a Duhului lui Dumnezeu, care aduce pace, linişte, bucurie. Simbolismul tămâii este ilustrat şi de rugăciunea rostită de preot, când binecuvintează tămâia, înainte de tămâiere: „Tămâie Îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh“. Tămâia este asociată cu rugăciunea: „Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta“, citim în Psalmul 140, 2. Este indicat să tămâiem din când în când în casă, deoarece mirosul, fumul de tămâie, are puterea de alungare a forţelor răului.

Aminteaţi de rugăciunea pe care o rosteşte preotul la tămâiere, dar credinciosul ce rugăciune să spună, când tămâiază?

Nu există o rugăciune a credinciosului în acest sens, dar se poate rosti Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus - „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“.

 

Sfeştania, un ingredient important pentru îmbunătăţirea climatului duhovnicesc şi familial

Poate suplini aprinderea tâmâii o slujbă de binecuvântare a casei?

Nicidecum. Actul tămâierii este cuprins în slujba de sfinţire a casei, alături de rugăciunile de invocare a ajutorului lui Dumnezeu.

La ce interval ar trebui făcute Sfeştaniile?

Conform Molitfelnicului, Agheazma sau Sfeştania se poate face în prima zi a fiecărei luni, în posturi sau când va cere credinciosul. De asemenea, ea poate fi însoţită şi de alte slujbe, cum ar fi Taina Sfântului Maslu, rânduiala binecuvântării casei în care urmează a locui cineva pentru întâia oară.

În post, ar trebui deci să ne îngrijim mai mult ca să ne fie binecuvântate casele?

Sigur, postul este perioada cea mai propice pentru a face Agheazmă în casă. Postul trebuie să se împletească cu rugăciunea, milostenia, Spovedania, Sfânta Împărtăşanie. Iar Agheazma este un ingredient important care se adaugă la acestea, pentru îmbunătăţirea climatului duhovnicesc şi familial.

Care este diferenţa dintre Sfeştanie şi slujba de binecuvântare a casei?

Rânduiala binecuvântării casei în care urmează a locui cineva pentru întâia oară conţine slujba Sfeştaniei. Când cineva urmează să se mute într-o casă nouă sau care a fost renovată sau într-o casă care nu a avut parte de o astfel de slujbă, preotul săvârşeşte această ierurgie prin care se invocă trimiterea îngerului păzitor care să vegheze asupra acelei case şi a celor ce locuiesc în ea, „ca să-i păzească şi să-i ferească de toată răutatea şi să-i povăţuiască spre lucrarea tuturor faptelor bune şi spre împlinirea sfintelor porunci; să-i păzească de foamete, de cutremur, de potop, de foc, să le dăruiască sănătate şi să-i întărească cu zile îndelungate şi întru toate să-i îndestuleze“.

Este recomandat ca din când în când să se mai facă slujba de sfinţire a casei, mai ales în urma unor renovări sau dacă nu se ştie că acea casă a beneficiat sau nu de sfinţire.

Deci, slujbei Aghezmei făcută în casă i se mai spune Sfeştanie, iar rânduiala binecuvântării casei în care urmează a locui cineva pentru întâia oară e cunoscută ca slujba de sfinţire sau binecuvântare a casei. În cadrul slujbei de sfinţire amintim momentul ungerii cu untdelemn sfinţit, gest care nu mai e prezent în cadrul Sfeştaniei.

Poate o slujbă de sfinţire să schimbe mersul rău al lucrurilor într-o casă?

Da. Acum câţiva ani, m-a copleşit durerea unei soţii şi mame... Bărbatul, cuprins de patima beţiei, era foarte violent cu ea şi copiii. Situaţia devenise de nesuportat. M-a rugat, descurajată, să fac ceva pentru familia ei. I-am propus să facem o slujbă de sfinţire a casei. La scurt timp după ce am fost în casa lor, femeia a venit la biserică şi mi-a povestit că lucrurile se îmbunătăţiseră mult, mai ales că soţul trecuse printr-o cumpănă. Asta l-a făcut să se trezească la realitate, să-şi vadă greşelile şi să se îndrepteze.

Consider că slujba Aghezmei în casă sau, după caz, slujba de sfinţire, se află printre primii paşi în demersul reintegrării unei familii în sânul Bisericii. Aceasta creează, totodată, posibilitatea interacţiunii preotului cu enoriaşii. Ca o consecinţă, slujba de sfinţire a casei şi Sfeştania generează, de cele mai multe ori, dorinţa vie a membrilor comunităţii de împărtăşire cu celelalte taine ale Bisericii.

Citește alte articole despre: agheazmă, anafură

De la același autor

Ultimele din categorie