„Eu îi îndemn pe cei de aici să nu se ia după «nebunia» lumii“
„Copiii zilelor noastre au nevoie de mângâiere şi ajutor, pentru a-şi regăsi liniştea şi identitatea cuvenită unor buni creştini şi cetăţeni, conştienţi de veşnicia lor, într-o lume prea bulversată de cele trecătoare. Omul trebuie să aibă această conştiinţă şi la tinereţe, şi mai târziu, când îngemănează cărunteţile bătrâneţilor cu nădejdile mântuirii. Seminarul teologic este şcoala în care tânărul reuşeşte să-şi depăşească angoasele, să se cunoască mai bine, să comunice cu cei din jur şi să ştie când trebuie să vină în ajutorul aproapelui“, spune pr. prof. Constantin Muha. Citiţi un interviu cu directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Ioan Iacob“ din Dorohoi despre vocaţia sau „nebunia“ tânărului care alege calea Teologiei.
Pentru ce mai alege un tânăr azi Teologia?
Cândva, statutul de teolog era privit ca unul foarte atractiv, deoarece, după absolvirea studiilor, fie medii, fie superioare, absolventul putea accede către Taina Hirotoniei, imediat ce se căsătorea. Astăzi, odată cu reducerea numărului de parohii, dar şi cu scăderea vocaţiei, deşi numărul de absolvenţi este totuşi mare, atractivitatea nu mai e aceeaşi. De vină e şi duhul lumesc, care vine şi slăbeşte vocaţia, aduce îndoială prin comparaţia cu alte tipologii de oameni, care, deşi nu au o credinţă efervescentă, au, să spunem, un trai îmbelşugat. Pe de altă parte, am avut şi neplăcuta experienţă de a asista la o atitudine refractară, chiar maliţioasă şi agresivă verbal a unor diriginţi, directori de şcoli generale faţă de copiii care au venit la Seminar, şcoală privită ca una care „îngustează orizontul copilului“ - ca să reproduc fidel. Părintele Patriarh Daniel, încă de pe când era Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, îndemna tinerii să aleagă Seminariile pentru studiu, pe un principiu foarte sănătos şi natural - chiar dacă nu toţi vor deveni preoţi, dar vor fi nişte buni creştini în domeniile pe care le vor alege ulterior, fiind lumină altora.
„Din lupta cu ispitele acestui veac, tânărul teolog trebuie să iasă totdeauna învingător“
Ce îl sfătuiţi pe tânărul care se îndreaptă spre seminarul teologic?
Să nu ia în seamă atitudinile potrivnice din partea cadrelor didactice sau ale colegilor, care îl iau în derâdere. La Dorohoi avem de 3 ani şi o a doua specializare - Filologie bilingv engleză - clase mixte, pe filieră teoretică, nu vocaţională, ca în cazul Teologiei Pastorale pentru băieţi. Pentru fetele care au venit la această specializare s-au ivit alte întrebări: „Ce să cauţi la Seminar? Te faci măicuţă?“. Acestea sunt întrebările unor oameni care nu au ajuns să cunoască realităţi care îi depăşesc şi pe care nu le-au experimentat niciodată. Mai sunt doar două licee-colegii naţionale în municipiul Botoşani cu astfel de specializări. Pentru copiii din zonă am gândit acest profil ca un avantaj, fiindu-le la îndemână un profil elegant mai aproape de casă. Încurajator şi atrăgător pentru copiii care vin la ambele specializări este statutul Seminarului între cele 4 licee din zonă. Baza materială foarte bună, profesorii bine pregătiţi - şi ca dovadă sunt rezultatele obţinute la concursuri de diverse categorii: locale, judeţene, naţionale, internaţionale -, internatul, cantina, laboratoarele, paraclisul, modul de abordare a elevului; toate converg spre o carte de vizită impresionantă. Cu atât mai mult cu cât elevii au atacat şi domenii din arii curriculare diverse, luând premii şi la fizică, sport, pictură, sanitarii pricepuţi, teatru, poezie, proză, dans modern şi popular etc. Acestea demonstrează deschiderea Seminarului către lume, ca şcoală ce îmbină armonios cultul şi cultura. Proiecte naţionale şi internaţionale, parteneriate cu diverse instituţii locale, naţionale şi internaţionale - toate realizate prin munca asiduă a profesorilor de la toate disciplinele - cred că sunt cele mai bune mărturii pentru a încuraja un tânăr să aleagă Seminarul. Şi din câte ştiu şi citesc în fiecare zi, în multe Seminarii din ţară se întâmplă lucruri frumoase.
Cărei discipline ar trebui să-i acorde mai multă seriozitate un viitor slujitor la altarul Domnului?
Toate sunt la fel de importante, oferind o temelie solidă pentru ceea ce el va clădi mai târziu. Îl ajută şi legătura strânsă între disciplinele teologice care se întrepătrund cu multe cunoştinţe de la disciplinele laice din trunchiul comun. Dar cunoaşterea şi aprofundarea învăţăturii de credinţă, alături de practica liturgică, cuprinzând şi predica, sunt cele care dau nuanţă şi consistenţă viitorului slujitor. Sfânta Scriptură şi literatura de specialitate trebuie să rămână concurenţii de top ai laptopului şi telefonului mobil, care de cele mai multe ori devin mijloace de irosire şi pierdere a celui mai preţios timp - acela al formării pentru viaţă, al celei mai frumoase perioade a vieţii.
„Dacă nu eşti chemat, fă să fii“
Din lupta cu ispitele acestui veac, care nu sunt doar cele enumerate, tânărul teolog trebuie să iasă totdeauna învingător. Apropierea de altarul Domnului îi va conferi şi mijloacele prin care să lupte: încrederea în Dumnezeu, rugăciunea, meditaţia, spovedania, împărtăşirea, comunicarea cu cei de aproape (părinţi, profesori, duhovnic, prieteni).
Se poate cultiva vocaţia, pentru cineva care a ajuns „din întâmplare“ la o astfel de şcoală?
Un părinte al Bisericii spunea: „Dacă nu eşti chemat, fă să fii“, adică dacă tot ai ajuns aici, descoperă-ţi vocaţia. Eu îi îndemn pe cei de aici ca, dincolo de cele ale copilăriei şi tinereţii, să culeagă întotdeauna cele de folos pentru un viitor mai sigur, mai bun, aproape de Dumnezeu, de Biserică şi neam. Să nu se ia după „nebunia“ lumii. Să-şi respecte părinţii, pe care să-i considere primii prieteni adevăraţi, sfetnici de taină. Să aibă duhovnicul lor pe termen lung, să caute prieteniile frumoase şi ziditoare, să nu-şi lase viaţa cuprinsă de urât, ci de frumos, să se îmbogăţească în frumos şi să-l dăruiască celor din jur. Aşa cum îi îndemna Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la vizita din 5 octombrie 2012 la seminarul dorohoian: să-şi păstreze puritatea, să se roage în permanenţă pentru părinţi, pentru profesori, pentru ierarhul lor, pentru că rugăciunea lor contează mult, deoarece sunt „mici într-ale răutăţii“. Să purtăm grijă de lucrurile cu adevărat importante, esenţiale pentru viaţa şi veşnicia noastră, să îndepărtăm grijile nefolositoare - sunt îndemnurile Înalt Preasfinţiei Sale pentru noi toţi.
Copiii zilelor noastre au nevoie de mângâiere şi ajutor, pentru a-şi regăsi liniştea şi identitatea cuvenită unor buni creştini şi cetăţeni, conştienţi de veşnicia lor, într-o lume prea bulversată de cele trecătoare. Omul trebuie să aibă această conştiinţă şi la tinereţe, şi mai târziu, când îngemănează cărunteţile bătrâneţilor cu nădejdile mântuirii. Seminarul teologic este şcoala în care tânărul reuşeşte să-şi depăşească angoasele, să se cunoască mai bine, să comunice cu cei din jur şi să ştie când trebuie să vină în ajutorul aproapelui. Prezenţa duhovnicului în viaţa elevului seminarist îşi pune amprenta pentru tot restul vieţii, prin puterea rugăciunii a unuia pentru celălalt. De fapt, prietenia elev-profesor (duhovnic) rămâne peste ani ca o realizare şi, poate, ca o nostalgie...
