În muntele Sinai, în sfântul Vârf, se făcea odată, în ziua Cinzecimii, Sfânta Liturghie a Sfântului Iacob. Mulţi monahi se adunaseră să cinstească sărbătoarea.

În timpul când preotul a spus “Cântare de biruinţă, cântând…”, s-a auzit un vuiet la care au răspuns toţi munţii cu un sunet strigând: “Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot…”.

Vuietul şi sunetul acesta s-au menţinut pentru o jumătate de oră. Nu au auzit însă toţi, ci cei care aveau urechi să asculte imnul îngerilor.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, p. 62)