Mi-am amintit un detaliu pe care îl citisem despre Sfântul Porfirie, că atunci când mergea la dentist se ruga şi nu mai simțea durerea. Aşa că, m-am gândit să încerc să mă rog şi eu, în sperața că îmi va fi mai uşor. Înainte de a mă prezenta la medic am citit Acatistul Sfântului Efrem cel Nou.

Tot drumul până acolo, şi chiar în timpul intervenției, eu mă adresam în sinea mea Sfântului rugându-mă cu cuvintele mele: „Sfântule, te rog fă în aşa fel încât medicul să lucreze uşor, să nu fie un chin, pentru că nu vreau să mi se facă rău şi să leşin!”. Îmi amintesc că, la un moment dat, în timpul lucrului medicul s-a oprit, s-a uitat la mâinile sale rotindu-le în aer şi a spus cu uimire: „Nu ştiu ce se întâmplă, dar am senzația că nu eu lucrez, ci altcineva îmi poartă mâinile”.

Totul a decurs foarte bine! Nu mi-a mai fost rău şi nici nu am mai leşinat, dar chiar şi medicul a sesizat ajutorul Sfântului chiar dacă nu a conştientizat de unde vine acesta. Multumesc Sfântului Efrem care este grabnic ascultător şi ajutător!

(Mărturie trimisă redacției Doxologia de Valentina din Alba Iulia)