O minune a Maicii Domnului (13 mai 1988). De o bu­cată de vreme, auzul mi-a scăzut mult, iar de la privegherea Înălţării Domnului (6 mai) şi aparatul auditiv s-a defectat. Am încercat alt aparat nou, dar fără succes: cum mişc puţin rotiţa de intensitate, aparatul ţiuie. Trebuie să ţin degetul apăsat pe butonul din ureche, ca să nu facă gălăgie, dar auzul este foarte slab şi confuz.

Azi 13 mai, sculându-mă pentru Utrenie, mi-am făcut cuvenita rânduială şi la urmă am adăugat o rugăciune stărui­toare către Maica Domnului, ca să-mi uşureze această neputinţă, să nu devin povară pentru obşte. Apoi am uns urechea cu mir de la icoana Maicii Domnului de la Malevi şi de la icoana noastră Prodromiţa.

Mergând la slujba Utreniei, am continuat în taină rugă­ciunea către Maica Preacurată şi către Domnul Hristos, pentru uşurarea acestei neputinţe.

Începuse deja Sfânta Liturghie şi situaţia era neschimba­tă. Un gând îmi stăruia în minte: „Numai cere de la Dumnezeu daruri pe care nu le rneriţi; rabdă puţin, că aşa este voia lui Dumnezeu!” Slujba ajunsese la Sfânta Evanghelie, din care evident nu înţelegeam nimic, căci nu auzeam ce se citeşte. Deodată aud un pocnet în ureche, în aparat şi aud foarte clar glasul preotului, care citea Sfânta Evanghelie. Primele cuvinte pe care le aud, de la Evanghelia Sfântului Ioan: „Până acum n­-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi!” (Ioan 16, 24). Am luat cuvintele Domnului „Cereţi şi veţi primi", drept răspuns la îndoiala mea. De atunci şi aparatul „s-a vindecat”, nu mai facea gălăgie şi de unde credeam că nervul auditiv s-a uzat complet, acum aud mulţumitor cu aparatul, şi convorbi­rea cu fraţii, şi sfânta slujbă la Biserică.

„Îndurat şi milostiv este Domnul! Bucură-te cea plină de dar, grabnică ajutătoare a tuturor ce nădăjduiesc spre tine!”.

(Părintele Petroniu de la Prodromu, ediţie îngrijită de Preot Constantin Coman şi Costion Nicolescu, Editura Bizantină, pp. 342-343)