Calea spre sfinţenie. În dialog cu Gheronda Iosif Vatopedinul

La Editura Doxologia a apărut lucrarea Dialoguri la Athos, autor Gheronda Iosif Vatopedinul. Traducerea din greacă şi notele sunt realizate de Nicuşor Deciu. Cartea reprezintă cel de-al cincilea volum din colecţia Călăuze duhovniceşti.

Mişcat de dragoste pentru semenii săi, autorul a răspunsul de-a lungul timpului întrebărilor legate de viaţa duhovnicească. În prima parte a acestei lucrări sunt adunate o parte din răspunsurile la aceste întrebări. În partea a doua, cu titlul „Culegere filocalică“, se face traducerea din limba greacă a unor texte scurte din Filocalie şi din Sfinţii Părinţi, care au legătură cu întrebările din prima parte.

În cele peste 200 de pagini în format A5, într-un limbaj simplu, fără figuri retorice meşteşugite, ni se arată comoara ascunsă a vieţii duhovniceşti, ni se oferă înţelesuri întotdeauna actuale care devin faruri pentru cei ce navighează pe marea întunecată a confuziei şi înşelării.

Bătrânii, aşa cum este şi Iosif Vatopedinul, se silesc să fie buni învăţători duhovniceşti şi călăuzitori ai creştinilor care se apropie de ei fie din curiozitate, fie din interes, fie mişcaţi de o nevoie duhovnicească. De obicei, ei răspund scurt, cuprinzător. Fiind nevoitori smeriţi, neînsemnaţi şi nearătaţi lumii, prin străvederea lor, pătrund în sufletul celor cu care vorbesc, iar răspunsurile lor corespund nevoilor reale ale celui care întreabă. Scopul cuvântului lor este zidirea cea de trebuinţă, este să dea har celor care ascultă. Plin de dragoste, acest cuvânt urmăreşte să ajute la dobândirea desăvârşirii şi a sfinţirii în Hristos.

Cunună a nemuririi, virtute şi mântuire a omului este să sufere cu bucurie şi mulţumire nenorocirile care i se întâmplă. Să-şi înfrâneze mânia, să-şi ţină limba, să fie atent la răzvrătire şi să se ţină departe de plăcerile pe care le provoacă iubirea de sine.

În chip drept şi după fire, aşa cum le-a zidit Dumnezeu, suntem datori să mişcăm cele trei părţi ale sufletului. Mânia împotriva părţii împătimite a relei noastre obişnuinţe. Partea poftitoare s-o întoarcem spre Dumnezeu şi spre virtute. Partea raţională s-o aşezăm conducătoare a celorlalte două cu înţelepciune şi pricepere, încât să le dea acestora porunci, să le sfătuiască, să le pedepsească şi să le stăpânească. Mare folos şi câştig vom avea dacă în fiecare seară vom face o cercetare a purtării noastre pentru ziua care a trecut. Şi făcându-ne răspunzători pentru paguba pe care am pătimit-o, dacă s-a făcut din neatenţie sau nepăsare, să o îndreptăm prin pocăinţă, dacă voim cu ajutorul lui Hristos să biruim răutatea.

Sufletul curat este acela care s-a slobozit de patimi şi se bucură neîncetat de iubirea lui Dumnezeu. Harul s-a dat în chip tainic celor care s-au botezat în numele lui Hristos.

Lucrarea îşi propune să îi ajute pe creştinii de pretutindeni să făptuiască o viaţă de sfinţenie, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu. Volumul i se adresează celui care caută simplitatea şi voieşte să o cucerească, care începe să dezrădăcineze cu grăbire şi curaj egoismul şi totodată urzeala interesului personal şi a mulţumirii de sine, întunericul vicleniei şi cele ce se leagă de aceasta şi să îmbrăţişeze în chip absolut credinţa în Dumnezeu. Căci El, Dumnezeu, la rândul Său, se va îngriji de noi şi ne va dărui, desigur, şi puterea de a învinge ipocrizia, formalismul, toate aceste răutăţi dezastruoase care ne primejduiesc zi de zi.

Pentru schimbările din viaţa duhovnicească, Sfinţii Părinţi ne aduc înainte pilda lunii care creşte şi iarăşi se micşorează, fără să se schimbe în firea ei. Întocmai aceasta se întâmplă şi cu cei ce se pocăiesc. Transformabilitatea şi schimbările fireşti sau dobândite provoacă întristare şi descurajare. Creşterile şi descreşterile lunii reprezintă un model al omului, care uneori înfăptuieşte cele bune, iar alteori păcătuieşte şi apoi, prin pocăinţă, se reîntoarce la viaţa virtuoasă. Diferitele decăderi fizice în viaţa de nevoinţă nu pun problema vinovăţiei, sau a trădării, sau a cedării luptei, ci se datorează falselor simţiri ale omului celui vechi şi obişnuinţelor vieţii de dinainte şi, prin urmare, omul nu ar trebui să îşi piardă curajul său.

Vă invit să citiţi această carte şi să vă umpleţi de plăceri duhovniceşti care, cu adevărat, ne odihnesc şi ne întăresc. Plăcerile duhovniceşti sunt lucrările şi roadele harului dumnezeiesc, care mângâie şi odihnesc lumea noastră sufletească, luminează mintea, aduc pace în inimă, mângâie simţurile şi sporesc curajul şi nădejdea în vremea greutăţilor vieţii. Bucuria, pacea, răbdarea, îngăduinţa şi toate cele  care sunt născute din dragoste şi împreună-pătimire sunt roadele şi urmările jertfirii de sine, impusă de dragoste. Ele  reprezintă cea mai dulce plăcere duhovnicească, care provoacă cea mai mare fericire în viaţa noastră.

Puteţi cumpăra cartea Dialoguri la Athos, autor Gheronda Iosif Vatopedinul, de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.

Citește alte articole despre: dialog, Editura Doxologia, Gheronda Iosif Vatopedinul

De la același autor

Ultimele din categorie