Vom da seama pentru fiecare cuvânt?
Timpul este un dar de la Dumnezeu şi n-avem voie să pierdem timpul. Avem răspundere. Ne-a dat Dumnezeu viaţă şi trebuie să răspundem.
Pentru fiecare cuvânt şi pentru fiecare secundă, va trebui să dăm seama. Pentru că fiecare secundă pierdută, aşa, fără scop şi fără rost, este un păcat. Timpul este un dar de la Dumnezeu şi n-avem voie să pierdem timpul. Avem răspundere. Ne-a dat Dumnezeu viaţă şi trebuie să răspundem. În fond, ce e viaţa noastră în comparaţie cu eternitatea, domnule Bogdan?
Orice întâlnire a mea, cu un om, cu orice om, de orice categorie, de orice stare sufletească e un praznic, e o mare sărbătoare, orice întâlnire cu oamenii. Poate că, aşa cred eu că fiecare om, are bucuria aceasta, adică întâlnirile sunt o bucurie pentru orice om; este un dar de la Dumnezeu întâlnirile cu oamenii pentru că se spune că unul dintre chinurile grozave ale Infernului este acela că nu se va putea întâlni spirit cu spirit, fiinţă cu fiinţă şi omul va trăi într-o înspăimântătoare singurătate şi izolare. Şi acesta este unul dintre motivele care adâncesc problemele. Se spune că acesta va fi unul dintre chinurile teribile ale sufletului omenesc, că se va găsi singur în pustiul imens. Lipsa de comunicare este o mare pedeapsă, iar în marile puşcării din ţară, când cineva trebuia să fie pedepsit mai aspru, era izolat. Până era în societate, într-o celulă, cu mai mulţi laolaltă, viaţa era suportabilă. Dar când voiau ca cineva să fie pedepsit mai aspru, era izolat în celule pustii, fără lumină, unde nu se auzea nici un zgomot. Şi acesta este motivul pentru care, în mod firesc, orice întâlnire cu un om, este pentru mine o mare sărbătoare şi o mare bucurie. Întâlnirea cu orice om.
Apoi, sigur că aceasta se amplifică, dacă cel cu care mă întâlnesc este o persoană cu care ne potrivim, duh cu duh, suflet cu suflet, gând la gând. Întâlnirile acestea iau o amploare şi mai mare în lumină şi bucurie. Acesta este şi motivul pentru care vă mulţumesc că-mi daţi ocazia, cu toate că eu trag cât pot înapoi, pentru că nu consider eu că sunt vrednic să mă prezint în faţa acestor imenşi reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe pământ, care sunt oamenii. Dar, accept. Ăsta e motivul pentru care vă mulţumesc ca insistaţi să avem aceste întâlniri din amurg.
(Bogdan Eduard și Î.P.S. Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 116-117)
