Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie, a binecuvântat copiii oferindu-le daruri și a rostit cuvântul de învățătură pe marginea pericopei evanghelice despre vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum (Matei 9, 27-35).

Referindu-se la înțelesurile Evangheliei citite la Sfânta Liturghie, Preasfințitul Macarie a spus:

„Această intensă pericopă ne dă următoarele învățături de viață: în primul rând orbii din Evanghelie au mărturisit credința în Domnul și au primit vindecare, au primit vedere trupească. Totuși, acești doi orbi nu s-au vindecat și duhovnicește, deoarece nu au făcut ascultare de cuvântul Mântuitorului care le ceruse, „cu asprime”, să nu spună nimănui de această minune. Or ei, de îndată ce au plecat de la Domnul, recăpătându-și vederea, au vestit tuturor despre această minune. Ce înseamnă aceasta? Iată, când avem necazuri și neputințe sau, pur și simplu, când trecem prin greutăți ale vieții și primim izbăvire de la Domnul, nu ne oprim aici, ci mânați fiind de Duhul Sfânt căutăm mai la adânc. Căutăm în adânc să vedem care e voia lui Dumnezeu pentru noi. Foarte mulți dintre noi mărturisim singuri că Domnul a îndreptat greutățile din viața noastră, sau ne-a scos din boală, sau altceva minunat a lucrat cu noi. Însă foarte puțini dintre noi merg mai departe de acest nivel și încercând realmente să ne schimbăm viața după Evanghelie și după voia Mântuitorului. Așadar, nu ajunge să mărturisim că credem în Domnul și să recunoaștem că El a lucrat cu noi minuni mari. Nu ajunge aceasta! Ci trebuie să facem întru toate și voia Lui! Doar așa vom primi vedere duhovnicească, doar așa vom primi darul înțelegerii: arătând credință și făcând voia Domnului.”

În legătură cu acel mut demonizat vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos, ierarhul românilor din Europa de Nord a precizat că muțenia poate fi nu doar un defect fizic, ci și unul sufletesc:

„Dacă cei doi dinainte nu puteau vedea, acesta din urmă, iată, cuprins de diavol, nu putea vorbi, nu putea comunica. Vederea cu înțelegere și comunicarea sunt cele două funcții de bază care ne fac pe noi să fim oameni! De fiecare dată când nu putem comunica aproapelui cele care sunt de folos, mântuitoare, sau nu putem să comunicăm în profunzime ci ne păstrăm la un nivel de suprafață, înseamnă că am dat drepturi duhurilor rele să ne amuțească, să ne văduvească de cuvântul vieții. Menirea noastră, mai cu seamă a creștinilor, este să împărtășim, prin viu grai, cuvintele vieții. Dacă ne lipsim de acest dar, atunci suntem lipsiți de darul real al vorbirii. Acest lucru se întâmplă și când cădem în vorbirea de rău sau în grăirea în deșert. Când se întâmplă acest lucru amuțim ca ființe ale cuvântului și ne transformăm în ființe care aruncă cu cuvintele ca și cum ar fi pietre.”

Preasfințitul Macarie a mai spus că Hristos a venit să ne restaureze, dăruindu-ne darul vederii, darul înțelegerii însă și darul mărturisirii, grăirii cuvintelor vieții, însă mulți în zilele noastre sunt cuprinți de ipocrizia fariseilor contemporani cu Hristos:

„Care a fost și este și astăzi reacția celor puternici ai acestei lumi? A fariseilor? A ipocriților? Reacția este să aducă, precum odinioară în vechime, să aducă blasfemie asupra Mântuitorului, să îi nege deoființimea cu Tatăl, identitatea de Fiu al lui Dumnezeu și să-L blasfemieze făcându-L un fel de vrăjitor, care lucrează cu demoni. Vrăjmașii Mântuitorului, când nu au mai putut să-I nege minunile, căci erau prea mari, erau prea multe, erau prea evidente, au recurs la această stratagemă: compromiterea, denigrarea, calomnierea.”

Sâmbătă, 14 iulie 2018, Preasfințitul Macarie a slujit Sfânta Liturghie la Centrul Episcopal din Stockholm catehizând tinerii și copiii din comunitate.

Sursa și predica integrală: www.episcopiascandinavia.se