Este înmormântat în cripta ierarhilor, din demisolul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca.

Înaltpreasfințitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, cunoscut ca un veritabil cărturar și scriitor (Valeriu Anania), s-a născut în familia clericului ortodox Vasile Anania, în comuna Glăvile din Vâlcea, unde a urmat și școala primară. A urmat cursurile Seminarului Teologic Central din Capitală (1933-1941), iar bacalaureatul și l-a dat la Liceul „Mihai Viteazul”, în 1943.

În anul 1942, la 2 februarie, Valeriu Anania intră în monahism la Mănăstirea Antim din București, primind numele Bartolomeu. Între anii 1941-1948 urmează studii superioare de teologie la București, Cluj și Sibiu, este absolvent al Academiei Teologice „Andreiane” din Sibiu, iar între anii 1945-1946 este student la medicină la Sibiu și Cluj și studiază muzica instrumentală la Cluj.

În anul 1946 conduce greva studențească antirevizionistă și anticomunistă, eveniment urmat de un șir lung de arestări.

A fost stareț la Mănăstirea Toplița, în perioada iulie-decembrie 1947, iar între anii 1948-1950 ocupă funcția de intendent la Palatul patriarhal și este inspector eparhial pentru învățământul bisericesc.

În anul 1958 este condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinei sociale”, ispășindu-și pedeapsa la Jilava, Pitești și Aiud până în 1964, când este eliberat prin decret general de grațiere. În perioada 1965-1976 ocupă mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada, în 1967, la 29 octombrie, primind harul preoției, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii, iar ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române acordându-i rangul de arhimandrit.

Se întoarce în țară, iar din 1976 și până în anul 1982 este director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. În 1982 se pensionează și se retrage la Mănăstirea Văratec, unde se dedică în totalitate scrisului.

În anul 1993, la 21 ianuarie, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, iar la 7 februarie, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca, este hirotonit și instalat arhiereu.

Ca arhiepiscop al Clujului va urmări și va lupta pentru dinamizarea activității pastorale a clerului și pentru diversificarea ei în funcție de cerințele actuale ale societății, pentru implicarea Bisericii în acțiunile de asistență socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică și Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon și prin diverse întâlniri -, pentru dezvoltarea relațiilor ecumenice practice prin păstrarea identității proprii.

În anul 2006, în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înființare a unei Mitropolii la Cluj, inițiativă validată de Adunarea Națională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania este instalat la praznicul Bunei Vestiri, de către Patriarhul Teoctist al României, Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

Pentru activitatea sa literară a fost distins cu numeroase premii și medalii, iar pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu „Crucea Patriarhală” - București, „Ordinul Sfântului Mormânt” al Patriarhiei Ierusalimului, „Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel” al Patriarhiei Antiohiei.

Activitatea literară a Mitropolitului Bartolomeu

Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a avut o activitate publicistică foarte productivă, afirmându-se în literatură încă de pe băncile școlii, în 1936 debutând la revista „Vremea”. A urmat „Dacia Rediviva”, iar după ani a colaborat la revistele: „Gazeta Literară”, „Luceafărul”, „Magazin Istoric”, „Ateneu” și altele.

A publicat în revistele centrale bisericești, „Glasul Bisericii”, „Mitropolia Olteniei”, buletinul și calendarul „Credința” din Detroit, „Renașterea” de la Cluj-Napoca (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul).

Activitatea sa de dramaturg se remarcă în special în anii 1960 – 1970: „Miorița” (1966); „Meșterul Manole” (1968); „Du-te vreme, vino, vreme!” (1969); „Păhărelul cu nectar” (fantezie pentru copii-1969); „Steaua Zimbrului” (1971); „Poeme cu măști” (1972), acestea fiind puse în scenă de mai multe teatre din țară.

În anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de poezii: „Geneze” (1971); „Istorii agrippine” (1976); „File de acatist” (1981); „Anamneze” (1984); „Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi” (1992); „Poezie religioasă românească modernă” (1992) și volume de proză și de eseuri: „Străinii din Kipukua” (1979), „Greul Pământului” (1982), „Rotonda plopilor aprinși” (1983), albumul „Cerurile Oltului” (1990), „Amintirile peregrinului Apter” (1991), etc.

În 1992 este publicat volumul „Acțiunea catolicismului în România interbelică”, care cuprinde articole cu caracter teologic, predici, note și comentarii.