Pelerinajul a început de la München, joi, 15 septembrie. Ajungând în partea sudică a Austriei, vineri dimineața (16 septembrie) slujitorii altarului s-au oprit la Trofaiach, Leoben și Donawitz, apoi la Cimitirul central din Graz, la Lebring-St. Margarethen, continuând în țara vecină, Slovenia, oprindu-se la mausoleul eroilor din Primul Război Mondial, situat în cimitirul Žale din capitala Ljubljana. Apoi au mers către granița italiană, unde, de-a lungul fostului front italo-austriac, se află cimitirele militare de la Branik, Klavže-Podmelec și Modrejce: în total 1350 de kilometri.

După slujirea duminicală în bisericile parohiale, cei doi slujitori au pornit iarăși din München luni seara (20 septembrie) într-o nouă călătorie, de data aceasta pe valea Dunării. Marți (21 septembrie) dis-de-dimineață au săvârșit slujba Parastasului pentru eroi la Cimitirul soldaților din Primul Război Mondial din Mauthausen, apoi s-au deplasat în Ungaria, la Ostffyasszonyfa. Aici se află cimitirul militar cu cel mai mare număr de morminte românești din Primul Război Mondial - 4719. Călătoria lor a continuat la cimitirul militar din Petržalka, cartierul sudic al Bratislavei (capitala Slovaciei), apoi la alte locuri de pomenire situate în apropiere: Kittsee, Bruckneudorf și Bruck an der Leitha, nu departe de capitala austriacă. La ceas de seară, cei doi ieromonahi au ajuns la parcela eroilor români situată în Cimitirul Central din Viena, precum și la Tulln și Zwentendorf – trei cimitire unde se săvârșesc regulat slujbe de pomenire de către slujitorii parohiilor românești din zonă, și s-a încheiat la Sigmundsherberg și Marchtrenk, după lăsarea nopții: în total 1450 de kilometri.

Câteva detalii despre fiecare loc de pomenire în parte sunt prezentate în cele ce urmează.

Prima parte a călătoriei a început la Trofaiach, la poalele Alpilor stirieni, în cimitirul orășenesc („Stadtfriedhof”) se află, în morminte individuale, rămășițele pământești a 88 de soldați români din Primul Război Mondial. În urma cercetărilor preliminarii, se presupune că aceștia au fost prizonieri din luptele purtate de Armata Română în apărarea Munteniei, Olteniei și Dobrogei, în 1916, găsindu-și sfârșitul în lagărul de muncă din Trofaiach. Astăzi, o cruce mare de piatră, pe care sunt înscriși anii începutului și sfârșitul primei conflagrații mondiale, străjuiește micile cruci individuale din piatră colorată.

La cimitirul din Donawitz, un cartier al orășelului învecinat Leoben, în parcela eroilor de război se află înscrise, pe patru plăci funerare mari, numele a 26 de soldați români, înmormântați laolaltă cu ostași ruși și sârbi, în morminte comune (care azi nu mai pot fi identificate). Și aceștia s-au numărat printre prizonierii de război, aflându-și sfârșitul probabil în lagărul din Knittelfeld sau într-una dintre coloniile de muncă din apropiere.

În Cimitirul Central de la Leoben, cei doi ieromonahi au săvârșit slujba de pomenire la o cruce mare ridicată în cinstea eroilor de război ai armatei austriece. La baza monumentului, printre numele ostașilor se regăsesc și nume românești, ale ardelenilor, bănățenilor și bucovinenilor care și-au îndeplinit serviciul militar în armata cezaro-crăiască,  pe frontul italo-austriac. Într-o altă parcelă, a prizonierilor de război, se regăsesc însă pe alte cruci numele a altor 5 compatrioți, soldați în armata românească de cealaltă parte a Carpaților, care au fost luați ostatici în urma luptelor, dându-și obștescul sfârșit probabil într-unul dintre lagărele mai sus-amintite.

Într-un sector deosebit de spațios al Cimitirului Central din Graz se găsesc, în morminte individuale (sau adesea în morminte comune, pe crucea cărora sunt scrise până la patru nume), alți peste 40 de ostași români, cel mai probabil, tot prizonieri de război. Numele a 17 dintre aceștia erau deja cunoscute dintr-o listă disponibilă pe site-ul Oficiului Național românesc pentru Cultul Eroilor, însă verificarea și catalogarea lor ulterioară va putea stabili o nouă listă, mai completă.

Călătorind spre sud, nu departe de orășelul Lebring-Sankt-Margarethen se găsește cimitirul militar Lang-Lebring, o necropolă foarte bine întreținută, cu cruci individuale din lemn. De-a dreapta și de-a stânga crucii-monument centrale se află panouri cu listele celor înmormântați aici, soldați din armata austro-ungară aduși cu răni grave de pe front, precum și ostași care și-au găsit sfârșitul în lagărul de muncă din aceeași localitate: 437 de italieni, ruși, români și sârbi. Identitatea compatrioților noștri va face subiectul unui studiu ulterior.

Pelerinajul a continuat în Ljubljana, astăzi capitala Sloveniei, țară care, până la 1918, se afla în componența Imperiului Austro-Ungar. În cimitirul Žale se află un mausoleu-osuar impresionant, în care au fost așezate osemintele a 80 de soldați români, prizonieri de război, alături de rămășițele pământești ale multor ostași din armata austro-ungară și ale prizonierilor sârbi și ruși. Osuarul a fost inaugurat în 1939, fiind însă închis vizitatorilor, drept urmare slujba parastasului a avut loc pe treptele monumentului, lângă o statuie înfățișând un ostaș.

În sud-estul micii țări slave, nu departe de orașul italian Triest, în Branik se află două cimitire militare ale ostașilor din Primul Război Mondial care au căzut pe frontul italo-austriac de pe râul Isonzo: în primul dintre acestea își dorm somnul de veci 275 de ostași ai armatei austro-ungare, iar în cel de-al doilea, situat pe șoseaua către Sežana, odinioară se găseau 400 de cruci ale eroilor de război. Puține dintre ele se mai păstrează până azi, înșirate pe un postament cimentat. Însă în acesta din urmă, pentru cei 48 de ostași români cunoscuți cu numele (probabil soldați în slujba armatei austriece), Ambasada României, în colaborare cu Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și cu asociații și fundații românești private, au ridicat un monument unde a și avut loc slujba parastasului.

La lăsatul serii, cei doi ieromonahi au ajuns în Klavže, un cartier al orășelului montan Podmelec, unde se găsesc, de asemenea, două cimitire unde au fost înmormântați soldați ai corpului de armată al 15-lea în slujba împăratului de la Viena. Slujba parastasului, pentru alți 48 de soldați români cunoscuți cu numele, a fost serviciul religios care a încheiat o zi lungă, dar bogată duhovnicește. În drumul către München s-a mai aflat încă unul dintre numeroasele alte necropole militare ale vechiului front italo-austriac, la Modrejce, unde însă lipsa numelor de pe crucile de mormânt împiedică o posibilă identificare a altor români înmormântați departe de Țară.

Cea de-a doua parte a călătoriei a avut loc după slujbele duminicale, începând marți (21 septembrie) dis-de-dimineață, la cimitirul ostășesc din Primul Război Mondial din Mauthausen, un oraș cunoscut mai degrabă pentru lagărul de concentrare existent aici în timpul celei de-a doua mari conflagrații. Cimitirul, întreținut deosebit de bine, cuprinde mai multe parcele cu morminte ale foștilor deținuți italieni, un spațiu mai mic al prizonierilor ruși, precum și un monument (fără morminte individuale) și o capelă ridicate pentru ostașii sârbi. Din păcate, nu există nicio însemnare despre cei doi români cunoscuți cu numele, mulțumită unei liste oferite de Oficiului Național românesc pentru Cultul Eroilor. De aceea, slujba parastasului a fost săvârșită lângă trei cruci anonime, aflate într-un sector fără morminte individuale.

Al doilea popas, situat la câteva ore distanță de mers cu autoturismul, la Ostffyasszonyfa (în apropiere de orașul maghiar Sárvár), a fost un moment plin de emoție: Aici se găsesc mormintele a 4337 de soldați români (după cum reiese de pe panoul de la intrarea în cimitir), care au fost prizonieri în lagărul din apropiere, fiind astfel cea mai mare necropolă din Primul Război Mondial, după numărul de soldați români înmormântați. Pe lângă aceștia, au mai fost îngropați aici soldați ai armatelor maghiară, italiană, sârbă și rusă. Astăzi, pietrele funerare cu o cască militară imprimată în basorelief nu mai marchează mormintele de odinioară, însă lista de la Oficiul Național românesc pentru Cultul Eroilor indică parcela și mormântul, dar și data și locul nașterii, data decesului, precum și gradul și apartenența militară a fiecărui ostaș (acolo sunt indicate 4719 nume).

Următorul punct de reculegere s-a aflat în Petržalka, cartier al Bratislavei (capitala Slovaciei), situat la sud de Dunăre, nu departe de granița austriacă. Aici sunt înmormântați – potrivit panoului indicator de la intrarea în cimitirul militar – 43 de români, alături de ostași cehoslovaci, iugoslavi, unguri, italieni, polonezi, germani și alții cu identitate necunoscută, însă pe numeroasele cruci metalice din spațiul îngrădit nu se găsește niciun nume românesc.

În cimitirul local din Kittsee, sat situat la doar 3 kilometri spre sud, dincolo de granița austriacă, se află o altă parcelă a prizonierilor de război. Pe crucea-monument centrală sunt menționați, între cei 459 de ostași îngropați în morminte care azi nu se mai văd, și 83 de români.

La circa 30 km spre sud-vest, în cimitirul civil Bruckneudorf de la periferia orășelului Bruck an der Leitha se află o parcelă a eroilor de război care astăzi se aseamănă unui mic parc, în care s-au așezat, din loc în loc, mici cruci de piatră. Pe monumentul central este menționat faptul că aici sunt îngropați 100 de români, alături de austrieci, italieni, sârbi, ruși și muntenegreni. Lista de la Oficiul Național românesc pentru Cultul Eroilor indică însă 101 nume, care s-au pomenit la slujba Parastasului oficiată de cei doi ieromonahi.

Nu departe, la doar 7 km în celălalt capăt al orașului, la marginea cartierului Kaisersteinbruch, se află un cimitir militar diferit de cele vizitate până acum. Aici sunt înmormântați ostași din al Doilea Război Mondial, care au fost luați prizonieri în luptele cu armatele Germaniei hitleriste și au murit în lagărul Stalag XVII A Sommerein-Kaisersteinbruch. În cimitir și-au găsit odihna de veci peste 12.000 de morți, dintre care 246 de soldați români,  peste 10.000 de ruși, dar și polonezi, bulgari, iugoslavi, francezi, italieni, belgieni, englezi, americani, refugiați de etnie germană și necunoscuți. Într-un spațiu din partea stângă de la aleea principală se află parcela românească. Aici au fost construite două monumente, flancate de șase plăci din marmură neagră pe care sunt scrise numele și prenumele eroilor noștri.

La vremea vecerniei cei doi ieromonahi au ajuns la Cimitirul Central din Viena, unde în parcela 68 A, sunt înmormântați 98 de români cunoscuți cu numele, prizonieri în Primul Război Mondial. Monumentul central este o cruce brâncovenească de piatră, cu inscripția: „Urmați legea Domnului. Unii pre alții iubiți-vă”. În partea de jos a crucii sunt amplasate două plăci de marmură cu numele a 98 eroi români.

În cimitirul local din micul orășel dunărean Tulln, situat la 40  km NV de Viena, o altă cruce brâncovenească din piatră străjuiește cele 8 morminte comune a 46 de ostași români care au fost prizonieri în lagărul de aici. Cerul înnorat a adus înserarea mai devreme ca de obicei, așa încât slujba Parastasului a avut loc la lumina lumânării.

La doar 15 km mai la vest, în Zwentendorf se găsește „Cimitirul Românesc”. Aici, în 8 gropi comune străjuite de pietre funerare, odihnesc 155 de soldați români. Căzuți prizonieri pe front, ei au fost internați ca muncitori la o fabrică din apropiere, găsindu-și sfârșitul departe de țară. Aici, cât și la Tulln și la Viena, anual se săvârșesc slujbe de pomenire în preajma praznicului Înălțării Domnului (Ziua Eroilor), precum și de Moșii de Toamnă, sau de Ziua Națională a României.

Noaptea târzie nu a fost o piedică pentru încheierea pelerinajului. La Sigmundsherberg-Rodingersdorf, un orășel situat la nord de Dunăre, azi nu departe de granița cu Cehia, a funcționat în timpul Primului Război Mondial un lagăr de prizonieri. Cele mai multe fatalități s-au petrecut în rândul captivilor italieni (2363), însă aici și-au găsit odihna și 8 români. Astăzi însă cimitirul nu mai păstrează morminte individuale.

Marchtrenk, un sat aproape de Wels, a fost ultimul popas al călătoriei de pomenire și documentare. Deși aici, potrivit inscripției de la intrarea în cimitirul militar, a fost înmormântat un singur român alături de alți 1878 soldați italieni, ruși, sârbi (și alții neidentificați), s-a săvârșit slujba Parastasului, pentru toți eroii care și-au dat viața pentru țările lor.