A 40-a zi după moarte
La naştere se produce fenomenul contrar: inima se formează în a treia zi, în a noua zi restul trupului, în a patruzecea zi apare forma deplină a omului.
Temeiurile rânduirii rugăciunilor de a patruzecea zi după moarte sunt:
1) Unii zic, că inima se desface cu totul în a patruzecea zi, însă aceste temeiuri nu sunt totdeauna conforme experienţelor, după cum scrie Veniamin Arhiepiscopul de Nijni - Novgorod, în „Noile table ale legii”. Trebuie să remarcăm, cu acest prilej, că la naştere se produce fenomenul contrar: inima se formează în a treia zi, în a noua zi restul trupului, în a patruzecea zi apare forma deplină a omului.
2) Neofit al Rusiei găseşte încă temeiul acestui aşezământ în cele patruzeci de zile când israiliţii au petrecut plângând moarte a lui Moise. În general numărul patruzeci se întâlneşte adeseori în Sfânta Scriptură. Astfel:
- poporul lui Israil plânse pe Moise vreme de patruzeci de zile;
- evreii s-au hrănit cu mană în pustiu patruzeci de ani;
- Moise a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, primind legea lui Dumnezeu;
- Ilie a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi spre muntele Horeb;
- Domnul nostru Iisus Hristos după botezul Său a petrecut patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie şi - după învierea Sa El învaţă pe ucenicii Săi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iarăşi vreme de patruzeci de zile.
Biserica din Răsărit a avut deci motiv de a institui chiar din vremurile cele mai vechi evlaviosul obicei de a se ruga pentru repausat timp de patruzeci de zile, şi mai cu seamă în ziua a patruzecea după moartea sa. Apoi această rânduială, ce exista la jidovi, a fost adoptată de Sfinţii Apostoli în Biserica lui Hristos. După cum Mântuitorul l-a biruit pe diavol după ce a postit şi s-a rugat în pustie timp de patruzeci de zile, de asemenea Sfânta Biserică Ortodoxă se roagă pentru ca harul lui Dumnezeu să ajute repausatului să-l biruie pe vrăjmaş şi să dobândească Împărăţia cerurilor. Simeon al Salonicului scrie: „Rugăciunile pentru cei adormiţi au loc în a patruzecea zi (după moarte) în amintirea Înălţării Domnului, care a avut loc în a patruzecea zi după Învierea Sa, pentru ca şi repausatul ieşind din racla sa, să se înalţe în nori întru întâmpinarea Domnului şi să rămână totdeauna cu El" (Veniamin, Arhiepiscop de Nijni-Novgorod, „Noile table ale legii”)
(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 236-237)
Să păstrăm evlavia în biserică pentru a nu-i întrista pe sfinții îngeri
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro