Omul duhovnicesc, chiar daca ar năvăli asupra lui nenumărate nenorociri, nu este clintit şi nu este prins în cursă de niciuna dintre ele... N-au decât să se năpustească asupra lui sărăcia, boala, necazurile, grăirea de rău, clevetirile, rănile, chinurile, batjocurile, ocările şi jignirile de tot felul – întrucât el trăieşte în afara lumii şi este slobod de patimile trupeşti, va râde, fiind mai presus de toate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 25)