La slujba de pomenire au participat Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar. Aceștia au săvârșit Sfânta și Liturghie pe un podium special amenajat în imediata apropiere a Bisericii „Sfântul Gheorghe”, alături de arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor, arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural, pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc. Un oaspete de seamă a fost protoschimonahul Ștefan Nuțescu de la Chilia „Buna Vestire” a Schitului românesc Lacu, din Sfântul Munte Athos.

Gazdele acestui eveniment au fost pr. Iustinian Irineu Horga, paroh al Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Sadova, și pr. Ionuț Ionescu, unul dintre inițiatorii acestui eveniment, căsătorit cu nepoata surorii Preasfințitului Irineu Crăciunaș.

Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a amintit câteva dintre trăsăturile personalității Preasfințitul Părinte Irineu Crăciunaș: 

Eram elev în Seminar și toți l-au primit cu dragoste și a arătat atâta apropiere și ne-a vorbit tuturor ca un părinte. Nu bănuia nimeni că la 40 și ceva de ani avea să plece din viața aceasta. Era așteptat peste tot să meargă să mângâie cu cuvântul său pe credincioși, pe preoți și multe văduve și persoane necăjite. Copiii orfani se hrăneau din milostenia Preasfințitului Irineu, care nu ținea nimic pentru sine. Avea și de aici, din sat, ofrande ce i se aduceau și toate le împărțea cu bucurie celor ce nu aveau. Viața lui era pomenită de mulți dintre cei ce l-au cunoscut și colegii mei vorbeau și toți care erau din județul Iași știau câtă milostenie și câtă dragoste are Preasfințitul Irineu. Și, iată, a fost prohodit atunci când a murit la Mănăstirea Neamț. Acolo eram de față cu toți elevii seminariști. A fost atâta jale și, spre mirarea multora, cel mai mult l-a jelit însuși mitropolitul, pe care nu l-a văzut niciodată cineva plângând. Dar atât de mult l-a regretat. (…) Episcopul Irineu Crăciunaș ne este nouă astăzi un păstor care ne veghează de Sus. Pentru că viața lui atât de curată și atât de frumoasă, precum au descris-o toți cei ce l-au cunoscut îndeaproape, a fost o viață de jertfă, o viață de credință lucrătoare prin iubire, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Și ca elev, și ca student, cronicile spun că a fost model în toate și că a avut o viață pilduitoare pentru colegii săi, pentru părinții slujitori, cât a fost preot, pentru ierarhi cât a fost slujitor ca Episcop-Vicar în Arhiepiscopia Iașilor.

A urmat cuvântul arhim. Dosoftei Dijmărescu, în cadrul căruia au fost prezentate cele patru volume omagiale închinate Preasfințitului Părinte Irineu. Acestea cuprind viața, opera și evocări ale ierarhului bucovinean și au fost publicate la Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic.

Pe lângă binele pe care l-a sădit în lume prin faptele sale, Episcopul Irineu a lăsat comori de învățătură teologică și duhovnicească în scris. A publicat numeroase articole de teologie morală pe teme precum: responsabilitatea morală, rolul voinței, îndrumătorul duhovnicesc și ucenicul, pacea, dreptatea, pocăința. Acestea sunt cuprinse în volumul al II-lea. După întoarcerea în Moldova, a tipărit sute de pagini de scrieri despre pictura mănăstirilor din Moldova și mai ales despre pictura exterioară a mănăstirilor bucovinene. Acestea sunt cuprinse în volumul al III-lea, alături de câteva articole de istorie și cronică a vieții bisericești contemporane. Chiar dacă viața sa a fost scurtă, după criteriile noastre umane, prin faptele și scrierile sale el a fost ceea ce și-a dorit să fie: binevestitor al Evangheliei lui Dumnezeu în lume. Bunul Dumnezeu să îl odihnească cu drepții pe cel care a fost numit bunul Irineu și fie ca lumina vieții și a scrierilor lui ne însuflețească pentru a urma și noi drumul lui Hristos, spre care el a mers dor neostenit.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a vorbit despre cele patru lucrări „buchete” dedicate ierarhului și scriitorului omagiat astăzi, Înaltpreasfinția Sa fiind și cel care a semnat cuvântul înainte al celui dintâi volum despre „Bunul Irineu”, așa cum îl numea Mitropolitul Iustin Moisescu.

Nu cred că s-ar fi adunat toate scrierile Vlădicului Irineu în aceste patru buchete fără implicarea Mănăstirii Putna, coordonată fiind activitatea de părintele exarh, de părintele arhimandrit Melchisedec. S-a făcut o lucrare pe măsura și vrerea lui Dumnezeu, dar și pe măsura inteligenței Vlădicului Irineu. Nu era un scriitor de duzină. Sunt mulți scriitori astăzi, dar de duzină. Era un scriitor de ținută și probabil că acest fapt i-a deranjat și pe cei care au hotărât ca să i se scurteze viața. Am scris un cuvânt înainte la primul volum și am făcut o abordare a instituției episcopului-vicar în Biserica Ortodoxă, ca unul care am fost în această demnitate timp de trei decenii. Vlădica Irineu a făcut parte din această tagmă, din această stepenă, numărându-se printre episcopii-vicari ai Mitropoliei, pe atunci Moldovei și Sucevei, acum ai Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, de cea mai bună calitate. Narcis Crețulescu, Nicodim Munteanu, Grigorie Leu – v-am adus în atenție doar trei nume din cele multe ale celor al căror sfârșit a fost sub semnul întrebării.