Viața Episcopului Irineu Crăciunaș
Episcopul Irineu Crăciunaș (1928- 1973), cunoscut de mulți ca Episcopul cel bun, a fost Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul „Suceveanul”. Ierarhul care a lucrat cu sârg în ogorul Domnului, a fost un om milostiv și a făcut mult bine celor aflaţi în greutăţi. A ajutat, în diferitele trepte ale slujirii sale, pe toţi cei care-i băteau la uşă, i-a ascultat, miluit şi povăţuit cu părintească dragoste. A avut o bogată activitate editorială, publicând numeroase articole și studii teologice, mai ales în ceea ce privește Teologia Morală și Istoria Artei.
S-a născut la Sadova, județul Suceava, 6 octombrie 1928 într-o familie binecredincioasă. Părinții, Maria și Toader Crăciunaș i-au oferit o educaţie frumoasă, dând dovadă, pe parcursul scurtei sale vieţi, de alese virtuţi pe care le-a cultivat în anii de şcoală şi în cei de slujire a Bisericii. La botez a primit numele Gavril, fiind al treilea din cei patru copii ai familiei.
După terminarea studiilor Liceului „Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar de la Sibiu, apoi studiile doctorale la București, dovedindu-se unul dintre cei mai preocupaţi şi străluciţi tineri care urmau cursurile în acea perioadă la institutul bucureştean. În anul 1952 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus de către mitropolitul Nicolae Bălan, fiind pentru o perioadă preot misionar în mai multe parohii din Arhiepiscopia Sibiului. După perioada în care a fost asistent-duhovnic la Institutul Teologic din Sibiu, a fost chemat la Iași, de către Mitropolitul Iustin Moisescu. A împlinit mai multe ascultări în Administrația Centrului Eparhial Iași. Între anii 1958-1962 a fost vicar administrativ al eparhiei, iar în perioada 1 iunie 1969 și 19 ianuarie 1973 a fost episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul „Suceveanul”.
Erudiţia sa şi bogatele cunoştinţe teologice l-au impulsionat să publice mai multe articole şi studii, abordând cu precădere teme ale Teologiei morale, dar şi de Istorie şi Artă creştină, dintre care amintim: Responsabilitatea morală; Rolul voinţei în viaţa morală; Îndrumătorul duhovnicesc şi ucenicul, după Sfinţii Părinţi; Dreptate, pace, bucurie; Învăţătura ortodoxă despre pocăinţă; Aspectul moral al răscumpărării în cele trei confesiuni creştine; Fericiţi făcătorii de pace; Relaţia dintre oameni şi formele ei de manifestare în viaţa morală; Porunca păcii; Slujire frăţească; Preotul profesor Emil Voiutschi; Mitropolitul Veniamin Costachi ca teolog; Vechea pictură bisericească din Moldova (sec. XV-XVIII); Andrei Rubliov; Mănăstirea Neamţ, lavra monahismului ortodox; Pictura bisericii de la Mănăstirea Moldoviţa; Acţiunea de reparaţie şi restaurare a monumentelor istorice bisericeşti; Bisericile cu pictură exterioară din Moldova; Temele iconografice reprezentate în pictura exterioară din Moldova; Acatistul Maicii Domnului în pictura bisericească din Moldova; Pictura bisericii de la Mănăstirea Cetăţuia, precum şi numeroase reportaje, însemnări, recenzii şi note bibliografice. Multe scrieri, şi mai ales lucrarea de doctorat, au rămas în manuscris.
În data de 19 ianuarie 1973, pe când avea 44 de ani, o suferinţă necruţătoare i-a măcinat trupul şi l-a doborât fără milă. Înmormântarea bunului episcop Irineu a avut loc în ziua de 21 ianuarie la Mănăstirea Neamţ (pe care a preţuit-o în chip vădit), într-un ales sobor de ierarhi și preoți.
