Ca Întâistătător al Bisericii noastre a fost intronizat în anul 1939, păstorind credincioșii într-o epocă de mari tulburări politice și sociale. Patriarhul Nicodim s-a născut la 6 decembrie 1864, în Pipirig, jud. Neamţ, dintr-o familie de ţărani credincioşi, la botez primind numele Nicolae.

A urmat şcoala primară în satul natal, Seminarul „Veniamin” din laşi, apoi Acade­mia duhovnicească din Kiev. De tânăr, a intrat ca frate de mănăstire la schitul Pocrov. În anul 1894 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ cu numele Nicodim, apoi a fost hirotonit ierodiacon la Iaşi şi, în 1896, ieromonah.

Datorită pregătirii sale deose­bite a împlinit diferite slujiri:

• 1895 - predicator la Catedrala mitropolitană din laşi,
• 1898 -1902 arhimandrit şi vicar administrativ al Mitro­poliei Moldovei,
• 1902 - 1909 vicar admi­nistrativ al Eparhiei Dunării de Jos,
• 1908 -1909 director al Seminarului „Sfântul Andrei” din Galaţi.
• În anul 1909 a fost ales Arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul Băcăuanul.

În perioada 1912 – 1923 a fost episcop eparhiot la Huşi, retrăgându-se din scaunul chiriarhal în data de 31 decembrie 1923. Între 1924-1935 a fost stareţ al Mănăstirii Neamţ, iar în 1935 a fost ales Mitropolit al Moldovei.

În timpul arhipăstoriirii sale a ridicat la Neamţ un palat mitropolitan, dar şi actuala clădire a Seminarului Teolo­gic de lângă mănăstire. Totodată, a refăcut tipografia de la Mănăstirea Neamţ, unde au fost tipărite numeroase cărţi bisericeşti.

În data de 30 iunie 1939 a fost ales Patriarh al Bise­ricii Ortodoxe Române.

Sursa: basilica.ro