Până la sfârşitul lunii, va fi legal pentru copiii din California, Statele Unite, să aibă trei părinţi. Până acum era legal ca o familie să fie formată din doi părinţi, aşa cum este standardul istoric şi cum spune bunul simţ.

Copiii care sunt crescuţi de două lesbiene au două „mame” însă este imposibil pentru un copil să fie conceput fără un tată. Acelaşi lucru este valabil şi pentru homosexuali: orice copil este născut de o mamă.

Copiii după ce vor creşte, vor dori să ştie de amândoi părinţii naturali aşa că durerea şi confuzia lor va fi şi mai mare când vor realiza că au de fapt trei părinţi. Recunoaşterea de către stat a mariajelor homosexuale va duce şi la aberaţii juridice, atunci când o mamă adevărată a unui copil nu va avea niciun drept de a-şi vedea copilul, iar doi inşi complet străini de copil vor avea tupeul de a-l creşte în anomalie şi minciună, pretinzând că sunt părinţii lui.

O copilă din California a devenit vestită în toată lumea după ce, având două „mame” a rămas într-o singură zi fără niciuna dintre ele, una mergând la închisoare, iar cealaltă fiind spitalizată. În acelaşi timp adevăratul ei tată nu are nici măcar dreptul să se apropie de fetiţă.

De fapt, strategia duhului viclean pentru desfiinţarea spirituală a unor naţiuni este de a oferi copiilor inflaţie de părinţi (naturali, vitregi, de împrumut etc.), pentru ca de fapt să creeze generaţii întregi de orfani spirituali, în derivă interioară, care se aruncă în abisul păcatului şi al morţii veşnice. În acelaşi timp, opoziţia fermă a Bisericilor creştine împotriva „căsătoriilor homosexuale” înseamnă automat că familiile mutilate de firesc vor creşte înafara Bisericii, străine de valorile Evangheliei şi în adversitate cu religia iubirii şi a învierii.

Aceste aberaţii ale imixtiunii brutale a statului în firescul relaţiilor umane au stârnit consternarea, uimirea, perplexitatea şi criticile familiilor creştine din Statele Unite.

Astfel, dacă totul este permis, perversităţile şi anomaliile sexuale – de care ruşine este a şi grăi – care se întâmplă în lumea înstrăinată de Dumnezeu vor deveni instituţionalizate, sprijinite de către stat. Ele sunt de fapt izvoare ale morţii spirituale ale persoanelor dar şi a naţiunii întregi.

În istorie, orice naţiune sau imperiu a căzut după ce declinul a însemnat nu sărăcie, ci decadenţă morală, perversitate, subminare a familiei, intrigă, ucidere. Să ne amintim de istoria imperiului roman pentru a vedea cum intrarea deviaţiei morale într-o religiozitate bolnavă, sincretistă şi orgiastică a însemnat o succesiune de generaţii de oameni sclavi ai păcatului, deşi unii erau născuţi în purpură imperială, ceea ce a dus la dispariţia împărăţiilor respective.