Încă de la începutul evenimentului, Ioan-Aurel Pop a afirmat că nu va înţelege niciodată de ce „patria” a devenit „subiect de persiflare” și chiar de „dispreț”, dar și care sunt cauzele pentru care „patrioții sunt repudiați astăzi, în anumite medii, ca fiind naționaliști”.

„Veți spune că și pe vremea lui Caragiale era așa, numai că atunci, gluma era glumă, iar țara era țară. Generația lui Caragiale – incluzându-l aici pe dramaturgul însuși – a construit România Întregită”.

Apoi, academicianul a amintit de scriitorul Ion Creangă care şi-a prezentat copilăria în operele sale.

„Creangă vorbește despre bucuria copilăriei petrecute în familie și cu familia. Universul familiei era dublat de universul satului, patria cea mică, iar temeiurile educației se puneau în aceste universuri. În familie, se învățau primele noțiuni despre viață, credința și cuviința, dar, mai presus de toate, cum să deosebești binele de rău, cum să ocolești răul, ca să faci binele. Natural, copiii nu reușeau de la început să facă asta, dar atâta repetau până când reușeau. În familie învățau limba, obârșia moșilor, cutuma, tradiția, rânduiala locului și multe altele”.

Școala adâncea această educație începută în familie, a continuat Ioan-Aurel Pop, „prin inocularea în mințile tinere a cunoștințelor sistematice despre țară și despre lume. Între aceste cunoștințe, un loc important era rezervat datelor despre România și despre poporul român. Școala, mai ales prin disciplinele numite identitare – limba și literatura română, istoria, latina, geografia, religia etc. – construia și înnobila conștiințe. Și ce oameni au ieșit din aceste școli, din moment ce au onorat catedre universitare de pe toate meridianele lumii, ducând cu ei mesajul acestui popor de la Dunăre, de la Carpați, de la Crișuri și de la Nistru”, a subliniat academicianul.

Aprofundând rolul fundamental al şcolii în formarea elevului, el a spus că „Școala transmite virtuți și valori – dincolo de cunoștințe – dar transmite mai ales încredere și speranță.

„Cei care, acum un secol, au făcut România Întregită au avut, se pare, mai multe cunoștințe decât noi, dar au avut, cu siguranță, și mai multă speranță și mai mare încredere, chiar și atunci când totul părea pierdut. Secretul reușitei lor a fost munca, în acord cu vechiul adagiu latin, uitat astăzi: Natura nu dă nimic omului fără mare stăruință (Nihil homini natura, sine magno labore, dat)”.

Preşedintele Academiei Române a oferit o serie de sfaturi practice pentru părinţii, profesorii şi elevii români.

„Ar fi bine să le urmăm pilda (n.r.: înaintaşilor noştri) întru toate cele de bine, să ne învăluim de setea cunoașterii și să construim, nu să dărâmăm. Construcția înseamnă a-i învăța pe copii și pe tineri că educația, școala, cultura, credința sunt cheia succesului, nu averea, învârteala, șmecheria și minciuna. Înaintea plăcerii și a confortului trebuie puse munca și stăruința, iar înaintea egoismului trebuie să stea dăruirea pentru aproapele nostru. Numai că, din această dăruire generală, nu ne putem exclude valorile noastre de români, fiindcă, dacă nu mai suntem români, nu vom fi nimic decât frunze în bătaia vântului. Părinții și dascălii trebuie să-i învețe pe copii enorm de multe lucruri care țin de esența noastră umană, dar unul nu poate lipsi dintre ele: iubirea de neam, de strămoși de valori, fără de care nu avem cum să înțelegem și să iubim alte neamuri și alte valori și nici omenirea în ansamblul ei”.

„Orice pădure trăiește prin arborii ei, așa cum lumea globală există prin concertul națiunilor sale. Să facem ca muzica acestui concert să aibă acorduri divine, capabile să exprime Oda bucuriei!”, a conchis preşedintele Academiei Române.

Sursa: basilica.ro