Academicianul Valeriu Cotea, președinte de onoare al Secției de Științe Agricole și Silvice, oenolog cu 60 de ani de carieră științifică națională și internațională a plecat la Domnul joi dimineață, pe 21 aprilie 2016. Peste doar câteva zile, pe 11 mai, ar fi împlinit 90 de ani. Astăzi, sâmbătă, 23 martie, începând cu ora 12.00 la Biserica Sfântul Nicolae Copou din Iași a avut loc slujba înmormântării.

La ceremonie au participat, pe lângă Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului și Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, care au săvârșit slujba înmormântării și alte personalități, printre care: Acad. Bogdan C. Simionescu – Vicepreședinte al Academiei Române, Acad. Mihail Voicu – Preşedintele Academiei Române ‒ Filiala Iaşi, Acad. Boris Găină – membru al Academiei din Republica Moldova, scriitoarea Ana Blandiana, Mihai Chirica –  primarul interminar al Municipiului Iași, Vasile Vîntu – rectorul Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași și Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan Robu – Arhiepiscop şi Mitropolit Romano-Catolic de Bucureşti.

La finalul slujbei Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim a transmis mesajul de condoleanțe transmis de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel:

Un savant credincios, smerit şi nobil - Academicianul Valeriu Cotea –

Am primit cu profundă durere vestea trecerii din această viaţă a Academicianului Valeriu D. Cotea, renumit oenolog, profesor şi cercetător, personalitate emblematică a mediului universitar şi cultural ieşean.

În cele aproape nouă decenii de viaţă pământească, el a înmulţit admirabil talanţii primiţi de la Dumnezeu şi a adus roadă bogată în calitate de savant, om de cultură şi cetăţean respectat al urbei sale. Meritele sale de cercetător, practician şi teoretician în domeniul viticulturii şi oenologiei sunt recunoscute în întreaga lume, iar cariera sa de strălucit profesor şi decan al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi a adus prestigiu internaţional venerabilei instituţii de învăţământ şi mult folos discipolilor săi. Membru de onoare şi apoi, din 1993, membru titular al Academiei Române, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, profesorul Valeriu D. Cotea a fost, de asemenea, membru al unor importante societăţi şi academii de specialitate din ţară şi din străinătate. I s-au încredinţat înalte responsabilităţi şi a fost onorat cu numeroase distincţii, titluri şi medalii. Contribuţiile sale ştiinţifice l-au făcut deschizător de drumuri şi întemeietor de şcoală în domeniul oenologiei.

A cunoscut şi a promovat la cel mai înalt nivel academic podgoriile şi vinurile României, dar viaţa întreagă şi-a condus-o cu simplitatea aristocratică a educaţiei primite în copilărie de la părinţii săi, Dumitrache şi Ancuţa, vrednici gospodari din Ţara Vrancei: statornicie în credinţă, muncă fără preget, cinste şi respect faţă de semeni. Fiindcă aşa cum mărturisea adesea în convorbirile cu prietenii, Valeriu D. Cotea şi-a călăuzit paşii după cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos : „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru El, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.” (loan 15,5).

Recunoştinţa faţă de ajutorul lui Dumnezeu în bogata sa activitate profesională, savantul care trece acum pragul veşniciei şi-a împlinit-o prin fineţea sufletească în relaţiile de prietenie, prin ospitalitate şi omenie, dar şi prin scrierile sale pline de înţelepciune şi atentă observare a virtuţilor oamenilor, ca un fiu vrednic al Bisericii străbune. Prezenţa sa la evenimentele culturale şi sociale ale Iaşilor era de fiecare dată o sărbătoare a spiritului şi a comuniunii de idei. Academicianul Valeriu D. Cotea nu şi-a uitat niciodată rădăcinile şi prietenii. Cărţile sale de memorii, între care apreciata monografie „Vidra – poarta Vrancei”, precum şi sutele de medalioane şi micromonografii publicate în prestigioase reviste literare sunt mărturii ale sensibilităţii, talentului şi erudiţiei sale.

I-am apreciat contribuţiile sale în calitate de membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Iaşilor şi de consilier al Parohiei „Sfântul Nicolae” din Copou, Iaşi, precum şi jertfelnicia de ctitor şi binefăcător sau de sprijinitor al celor aflaţi în nevoi şi necazuri. A cultivat cu bucurie şi naturaleţe virtuţile creştine şi tradiţiile româneşti în familie şi în mediul universitar pe care 1-a însufleţit cu optimism şi generozitate. Prin toate acestea şi-a împletit veşmântul de lumină cu care pleacă astăzi către ceruri.

În aceste momente de tristă despărţire, până la învierea de obşte, ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos, „Viţa cea adevărată", să aşeze sufletul adormitului robului Său Valeriu în lumina cea neînserată a împărăţiei Preasfintei Treimi, iar familiei să-i dăruiască mângâiere întru nădejdea învierii.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru familia îndoliată şi pentru toţi cei care l-au iubit şi respectat, DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

De asemenea, celelalte persoane marcante ale societății românești prezente la înmormântare au luat cuvântul pentru a-i aduce un ultim omagiu Academicianului Valeriu Cotea.

„Noi, colegii din Academia Română, împreună cu toți cei care l-au cunoscut, apreciat, iubit, sutele, până la urmă, chiar miile de foști studenți și colaboratori, colegi de generație (cei care au mai rămas), prieteni, apropiați ne pregăteam să-i sărbătorim, cum bine merita, împlinirea vârstei de 90 de ani. Dar nu ne putem opune implacabilului. Ceea ce așteptam mai puțin de la seniorul nostru, s-a întâmplat: a plecat dintre noi într-un drum lung, al veșniciei; a plecat la soția lui, pe care a evocat-o cu adminrație în atâtea rânduri” a menționat Acad. Bogdan C. Simionescu, Vicepreședinte al Academiei Române.

Scriitoarea Ana Blandiana a ținut și domnia sa un cuvânt, privind relația deosebită pe care a avut-o cu familia Academicianului Valeriu Cotea: „Am scris de mai multe ori despre profesorul Valeriu Cotea, omagiindu-l, povestind întâmplări din viața noastră în care a fost implicat uneori chiar esențial, și, mai ales, încercând să înțeleg în ce a constat secretul echilibrului pe care îl reprezenta el în lumea din jurul lui. Pentru că, în mod evident, reușea să țină în echilibru o lume profund conflictuală, căreia îi aducea un fel de împăcare. Reușea să fie prieten cu toată lumea, fără să se molipsească de rău și îmbogățindu-se cu binele.”

La finalul slujbei și a rostirii mesajelor de condoleanțe, apropiații și cunoscuții Academicianului Valeriu Cotea au pornit spre Cimitirul Eternitatea, unde trupul acestuia a fost înhumat.

Mesajul Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor

Academicianul Valeriu D. Cotea – Patriarhul Vinului – S-a strămutat la cele veşnice

În această sfântă zi, în care Biserica prăznuieşte liturgic pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi pe Lazăr din Betania, cel a patra zi înviat din mormânt, am vorbit cu Dumnezeu despre unul dintre cei mai de seamă savanţi din marile ţări viti-vinicole ale lumii, domnul academician Valeriu D. Cotea, slujindu-i înmormântarea.

Despre Domnia sa, de-a lungul timpului, s-au exprimat – în scris şi verbal, cu nenumărate şi binemeritate laude, convertite în cronici – personalităţi din ţară şi din străinătate.

Volumele intitulate: „Academicianul Valeriu D. Cotea - la 75 de ani”, „Academicianul Valeriu D. Cotea - la 76 de ani”, volum publicat cu prilejul acordării titlului de „Doctor Honoris Causa” de către Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi de Medicină Veterinară din Bucureşti; „Nasc şi la Vrancea oameni” – volum dedicat Domniei sale la împlinirea a 80 de ani; „Cu şi despre Valeriu D. Cotea, sub semnul bunului gust” sunt doar câteva dintre scrierile consacrate Domniei sale de către cei care l-au iubit şi apreciat.

Domnul academician Valeriu D. Cotea a fost omul care, ca inginer, şi-a pus toată viaţa în slujirea oenologiei, iar ca slujitor al catedrei – nu mai puţin a laboratorului de cercetare – ca profesor emerit, a format şi luminat viitorul multor generaţii de studenţi încă din anul IV de facultate, când a fost cooptat la catedră şi când – în mod liber consimţit – şi-a ales domeniul de care se simţea cel mai atras prin descendenţa sa vrânceană: Viticultură-Oenologie; un domeniu în care domnia sa a atins performanţe inegalabile, fiind considerat promotorul Oenologiei româneşti moderne.

Nu se mândrea cu aceste performanţe, cum ar fi fost şi firesc, omeneşte vorbind; ci, dimpotrivă, Domnia sa „se arăta în lume cu modestie şi eleganţă”, mai ales, aşa cum spunea un prieten de-al domniei sale Profesorul Husar, cu acea „cumsecădenie moştenită de la străbunii săi vrânceni, semn de nobleţe al acelei aristocraţii răzeşeşti, mândră şi sigură de sine, dar atentă şi detaşată de efemerităţile conjuncturale”.

Slujirea cu pasiune, competenţă şi acrivie ştiinţifică a liturghiei cunoaşterii la catedră, dar şi al cercetării, în laborator, a fost activitatea prin excelenţă care i-a dat sens şi maiestuozitate vieţii.

Misiunea de profesor este o misiune nobilă, o misiune de vocaţie iruptă din slujirea învăţătorească a Mântuitorului Iisus Hristos.

O viaţă întreagă Domnul academician Valeriu D. Cotea a chemat pe tineri să ia din lumina ştiinţei ziditoare, aşa cum cheamă preotul pe credincioşi în noaptea de Înviere să ia din lumina lui Hristos cel Înviat.     Însuşi numele de profesor are o semnificaţie cu conotaţii religioase. În limba latină verbul „profiteor, professus sum” – de unde derivă cuvântul „profesor” – înseamnă a mărturisi public pe Dumnezeu; de aici în creştinismul apusean Mărturisirile de credinţă se numesc „Professio fidei”, adică „Profesiuni de credinţă”.

Domnul academician Valeriu D. Cotea nu a fost doar un profesor, ci şi un mistagog.

Exemplara sa viaţă – la care a contribuit şi distinsa sa soţie, strămutată de două decenii pe tărâmul celălalt – a fost, este şi va fi un model al neîncetatei reînnoiri a celor care l-au cunoscut, ascultat şi apreciat, dar şi a celor care se vor apleca spre cercetare asupra operei Domniei sale ce cuprinde peste 500 de lucrări (tratate, articole şi studii de specialitate cu caracter aplicativ, cronici, recenzii, note, articole omagiale, biografii, evocării); dintre care peste 50 au fost prezentate la reuniuni ştiinţifice de profil pe arena internaţională.

Din acest punct de vedere am putea spune că domnia sa a fost un excelent ambasador al valorilor culturale ale neamului românesc, oriunde i-a fost hărăzit să semene înţelepciune şi să cultive spirit.

Moştenirea culturală a Domniei sale, preluată de la iluştrii săi înaintaşi – personalităţi ale ştiinţei agricole româneşti – a fost investită la rându-i în formarea tinerilor şi în opera sa, despre care exegeţii de specialitate pot da mărturie, apreciind-o cu onestitate la justa ei valoare.

Domnul academician a fost, în plan profesional, un constructor, un edificator de instituţii şi oameni.

Coordonatele modelului pe care îl oferea urmaşilor săi includ erudiţie, perseverenţă, îngăduinţă faţă de opiniile altora; dar şi tenacitate, consecvenţă în raport cu sine, muncă şi iar muncă.

Din punct de vedere uman avea o generozitate remarcabilă pe care o manifesta cu neţărmurită bucurie faţă de cei tineri – mai ales faţă de cei înzestraţi, atât intelectual, cât şi caracterial.

Şi-a iubit profesiunea cu o pasiune neabătută, de îndrăgostit; graţie acestei dăruiri, viaţa i-a fost bogată în împliniri şi satisfacţii.

Pentru performanţele Domniei sale de excepţie, răsplătite cu funcţii binemeritate, cu premii, titluri, medalii şi diplome; unele dintre aceste distincţii fiind primite din mâna unor şefi de state sau miniştri de resort, Profesorul Valeriu D. Cotea nu înceta să-i mulţumească lui Dumnezeu, părinţilor, profesorilor dar şi distinsei sale soţii, regretata profesor universitar doctor Victoriţa Cotea, despre care în lucrarea coordonată de scriitorul Petru Ioan: „Cu şi despre Valeriu D. Cotea, sub semnul bunului gust” spunea: „Victoriţa a fost o excepţională parteneră de viaţă, de familie, oferind zilnic o rază de lumină şi de stabilitate. Ne ocrotea cu rară duioşie şi cu blândeţe pe toţi, cei trei bărbaţi ai casei (soţ, fiu, nepot); şi pe nora noastră Irina, devenită copilul nostru. A fost întruchiparea modelului de soţie, de mamă şi de bunică. Deşi recunoscută ca o bună specialistă în domeniul căruia i s-a consacrat (Vtiticultură-Ampelografie), se pare, totuşi, că principala ei preocupare a fost să ne facă pe noi fericiţi. Însă, plecând în eternitate înainte de vreme, ne-a lăsat, parcă, fără liantul ce asigura unitatea, armonia, sensul zilei de mâine, ale celor trei generaţii de bărbaţi ai familiei; şi, în primul rând, a mea, cel mai vârstnic şi mai greu adaptabil la palpitul vieţii cotidiene. Nici o pierdere de până atunci n-a fost pentru mine atât de cumplită”. Acesta este profilul unei familii model.

De-a lungul celor nouă decenii de viaţă, Domnul academician Valeriu D. Cotea a dominat timpul istoric prin abnegaţie, altruism şi mărinimie faţă de semeni, încercând astfel o permanentă înnobilare şi înnoire a minţilor doritoare de cunoaştere întru arta de a face şi de a bea vinul, despre care Psalmistul spune în Psalmii 103, 16 că „veseleşte inima omului”. Iar atunci când se consacră, prin rugăciune, în Sfânta Liturghie, se preface în cinstitul sânge a lui Hristos, după cum ne-a încredinţat Însuşi Hristos, prin Sfinţii Săi Apostoli, la Cina cea de Taină.

Dumnezeu i-a dăruit ştiinţă şi pricepere, înţelepciune şi discernământ, întocmai aleşilor Lui.

Faptele de iubire, caracter şi inteligenţă – care i-au marcat viaţa – sunt şi cele care îi asigură nu doar accesul la transcendenţă, ci şi perenitatea operei sale, formatoare şi creatoare, prin conştiinţa autentică de sine, descoperită sau revelată de întreaga sa existenţă.

Talantul pe care i l-a dat Dumnezeu l-a cultivat cu dragoste, responsabilitate şi caracter, făcându-l însutit roditor.

Pregătirea sa ştiinţifică s-a aflat în consens cu spiritualitatea în care s-a născut – în speţă, cea ortodoxă – pe care a slujit-o cu abnegaţie şi dăruire; spiritualitate care nu este o învăţătură închisă în sine, ci una care are ca finalitate îndumnezeirea omului, realizată anticipativ în fiecare Sfântă Liturghie. De altfel, nu poţi să fii raţional şi constructiv decât numai în Dumnezeu; în afara Lui, raţionalitatea este distructivă.

Prin plecarea dintre noi a Domnului academician Valeriu D. Cotea, lumea a pierdut un om care a slujit-o cu inteligenţă, talent, erudiţie şi dăruire neobosită până în ultima clipă. Acum, nu ne mai rămâne decât posibilitatea de a ne întâlni în continuare cu el prin intermediul rugăciunilor, dar şi a cărţilor Domniei sale în paginile cărora vom afla mereu profunzimea unui mare erudit şi generozitatea unui om cu o reală vocaţie şi aplecare spre cele ale lui Dumnezeu.

Încredinţaţi fiind de aceste adevăruri expuse într-o sinteză a sintezelor, să restituim pământului ce este al său, spre a fi răsplătit sufletul cu bucuria curată şi veşnică a cerurilor, unde Domnul academician Valeriu D. Cotea şi-a început o nouă viaţă, care va ţine, nu doar 90 de ani, ci o veşnicie.

Probabil că – dacă Dumnezeu l-ar fi îmbrăcat aici cu „mantia unui secol de viaţă”, aşa cum, de altfel, Domnia sa îşi dorea – şi-ar fi împlinit şi visul de a fi înfiinţat o Şcoală de Oenologie la Iaşi. Însă, prin plecarea Domniei Sale, aceasta va rămâne o prerogativă pe seama celor care au priceperea dar şi curajul îndeplinirii unui astfel de ideal.

Odihnească-se de ostenelile lui, căci faptele lui minunate îl însoţesc (Apocalipsa 14, 13).