Pe 22 februarie 1943, forţele de gherilă [pro-comuniste] au venit în satul nostru răspândind slogane patriotice. La început arătau ca nişte sfinţi, pentru a-i câştiga pe toţi. De fapt, erau „lupi în blană de oaie”. Am fost şi eu înşelat şi i-am urmat. Le-am dat să mănânce, le-am dat haine etc. Totuşi, chiar de la primul moment de când am început să-i susţinem, biserica Arhanghelilor nu a mai vrut să mă primească. Chiar şi când eram acolo, am simţit de undeva o presiune care mă îndemna să plec repede, ca şi când cineva m-ar fi izgonit afară. Mi-am dat seama că păcătuisem şi că eram izgonit din cauza păcatului, de aceea i-am rugat fierbinte pe Arhangheli să mă scape. În timp ce slujeam într-o duminică, înainte de Doxologie, mi-a trecut  un gând prin minte, care îmi spunea că Biserica era ameninţată de comunism şi că trebuie să mă jertfesc pentru Ea, în acord cu Evanghelia: Îmi pun sufletul pentru oi (In. 10. 11). M-am hotărât să propovăduiesc împotriva comunismului. După ce am terminat Dumnezeiasca Liturghie, m-am dus către Arhangheli şi le-am cerut să mă sprijine în marea luptă care era pe cale să înceapă. Frica m-a părăsit imediat…

În acea noapte, am văzut în vis două armate strălucitoare de ofiţeri greci , care mi-au adus mai multe bucăţi de pâine spunându-mi: „Nu te teme! Suntem de partea ta. Nu ţi se va întâmpla nimic. Uite, ia aceste pâini, pentru că ai o cale lungă de făcut – o cale grea, prăpăstioasă şi de care nu poţi scăpa uşor. Aceasta este cu siguranţă calea spre biruinţă, dar îţi va lua timp îndelungat. În orice primejdie, noi vom fi cu tine. Aceasta este adevărata cale către Dumnezeu!”

De atunci până acum, m-am hotărât să proclam cu toată puterea că comuniştii sunt duşmanii Bisericii, ai ţării şi ai familiei. Eu, să mă lepăd de Hristos? Niciodată! M-au chemat de trei ori la interogatoriu. Voiau să mă facă să mă răzgândesc şi să-mi ţin gura, aşa cum făcuseră şi alţi preoţi din ţinutul nostru. Dar am stat pe poziţie şi m-am rugat Arhanghelilor să mă ajute să-mi împlinesc misiunea. Nu am semnat declaraţia pe care o voiau. „Voi muri la datorie”, am spus.

(Părintele Dimitri Gagastathis, Viaţa, minunile şi sfaturile duhovniceşti ale unui preot simplu din zilele noastre, Editura „Orthodox Kypseli”, Tesalonic)