Multe suferinţe şi felurite boli au fost vindecate în urma rugăciunilor stăruitoare, în faţa cinstitelor moaşte ale Sfântului Dimitrie. În vreme de secetă s-au făcut cu ele procesiuni pentru ploaie. An de an zeci de mii de credincioşi din Capitala ţării noastre sunt prezenţi la slujba pomenirii sale, care se face în ziua de 27 octombrie.

Ţinând seama de cinstirea deosebită de care se bucură Sfântul Dimitrie cel nou, mai ales în Bucureşti, la 28 februarie 1950, Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica Ortodoxă Română. De atunci, evlavia credincioşilor români faţă de acest Sfânt odrăslit din neamul nostru a sporit şi mai mult.

Chipul său este zugrăvit în icoane, dar şi în biserici, iar slujba şi Acatistul lui au fost tipărite în mai multe rânduri. Să ne rugăm şi noi Sfântului Dimitrie cel nou să ne fie ocrotitor în necazuri, izbăvitor de boli şi alte suferite, mângâietor în întristare şi grabnic ascultător când ne rugăm cu stăruinţă ca să fie mijlocitor al nostru către Hristos Domnul. Să încercăm să fim şi noi mai blânzi şi smeriţi cu inima, milostivi, iertători şi plini de dragoste faţă de aproapele, aşa cum a fost el însuşi.

(Preot Prof. Mircea Păcurariu, Sfinţi Daco-Români şi Români, Editura Trinitas, Iaşi, 1994, p. 108)