Românul are un hobby. Privitul la televizor. Sportul și mișcarea nu mai sunt practicate, ci doar privite pe sticlă, alpinismul se poate face de pe canapea, pelerinajul la mănăstiri se realizează fără să miști un deget, poate doar cel de pe telecomandă, îi auzim și îi vedem pe cei dragi de la mii de kilometri distanță prin internet. Totul s-a concentrat pe sticlă. Până aici nimic nou. Dar atunci când televizorul se transformă într-o fiară flămândă de răpit viața și veșnicia oamenilor care se declară creștin ortodocși, cineva trebuie să spună ceva.
Scandalul, șantajul, întinsul rufelor murdare la televizor contra a sume mari de bani, denigrarea, calomnia, violența și ostilitatea, anormalul, malformația morală, prezicătorii halucinanți, politica absurdă, ciondăneala, minoritățile aberante, subumanul, sexualitatea fără rușine, toate acestea fac rating la tv.
Televiziunea s-a transformat într-un balaur visceralist în care omul este chemat să-și consume propriile complexe văzându-le pe ale altora, un leviathan diabolic în care umanitatea se autodevorează prin ceea ce o descalifică, o animalizează sau o diabolizează.
Din păcate, știrea verticală, documentarul interesant, dezbaterile oneste, emisiunile care răspund la întrebări, sunt o minoritate la televiziune. Peste tot fiara flămândă de audiență a șocantului și în spatele acesteia, dresorul de suflete care rânjește înțelegător, numărând ca pe metanii, păcatele oamenilor și notându-le satisfăcut într-un carnet întunecat.