Preotul Mihail Lungeanu s-a mutat în lumea veşniciei

5 Septembrie 2012 23:00 Constantin Ciofu Arhiepiscopia Iaşilor

Părintele Mihail Lungeanu, fost slujitor la Biserica „Buna Vestire“ din Iaşi, a plecat la Domnul duminică, 2 septembrie 2012. Marţi, 4 septembrie, slujba Parastasului a fost oficiată în Biserica „Buna Vestire“ din Iaşi, unde se află trupul neînsufleţit al părintelui Mihail, de Înalt Preasfinţitul Teofan. Astăzi, slujba înmormântării va fi oficiată de Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul.

Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de preoţi, a săvârşit marţi, 4 septembrie, în Biserica „Buna Vestire“ din Iaşi, slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire preot Mihail Lungeanu. Din soborul de preoţi au mai făcut parte pr. paroh Iulian Necula, consilier în Sectorul economic-financiar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi pr. Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iaşi 1. În jurul sicriului s-au adunat în rugăciune membri ai familiei preotului Mihail Lungeanu, prieteni, cunoscuţi, dar şi enoriaşi din parohia „Buna Vestire“ din Iaşi.

Slujba a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Teofan, la lumina lumânărilor ţinute în mâini de toţi cei prezenţi. Oamenii s-au rugat ca sufletul adormitului Mihail Lungeanu preotul să se odihnească în lumina veşniciei, după o viaţă în care a fost încercat de multă neodihnă şi de suferinţă, în perioada cât a fost închis în temniţele comuniste. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a adresat un cuvânt de mângâiere pentru familia îndurerată, amintind de frământările pe care părintele Mihail le-a trăit de-a lungul vieţii sale. „Dumnezeu să mângâie familia părintelui Mihail, care pierde un om mare, dar îl câştigă în taina împărăţiei cerurilor. Firul vieţii pământene a părintelui Mihail s-a frânt. Dumnezeu l-a binecuvântat cu ani mulţi, cu preoţia pe care a primit-o ca pe un dar şi ca un dor, după mărturia proprie a părintelui. Visul părintelui Mihail, împotriva oricărei logici umane, s-a împlinit în cele din urmă. Părintele Mihail şi-a dorit în timp ce era în închisoare să slujească Domnului. În pofida mai multor oprelişti, a avut bucuria să ajungă preot, hrănindu-se din ea foarte multă vreme. Frângerea vieţii pământene a părintelui înseamnă trecere în împărăţia cerurilor, pe care părintele, înaintea sfântului altar, a pregustat-o încă din această lume. Liturghisirea în faţa sfântului jertfelnic nu este altceva decât pătrunderea preotului, încă din această lume, în taina împărăţiei cerurilor. Credem că părintele Mihail a mers într-o lume pe care a pregustat-o încă din această lume în faţa sfântului altar“, a spus IPS Părinte Mitropolit Teofan.

Slujba înmormântării va fi oficiată mâine, de la ora 10:00, în Biserica „Buna Vestire“ din Iaşi de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, alături de un sobor de preoţi şi diaconi.

Hirotonit de mitropolitul Bartolomeu Anania

Părintele Mihail Lungeanu s-a născut pe 12 aprilie 1924, în localitatea Frumuşiţa din judeţul Galaţi, din părinţii preot Costin Lungeanu şi înv. Elena Lungeanu. A urmat clasele primare în localitatea natală. Apoi, tatăl fiind numit preot la Biserica Frumoasa din Iaşi, a devenit elev al Liceului Naţional din Iaşi şi apoi student al Facultăţii de Medicină din Iaşi, secţia Medicină Generală.

În luna august 1947, pe când se pregătea să înceapă al cincilea an al facultăţii, a fost arestat cu „grupul Medicină“, trecând prin închisorile Jilava, Suceava şi Aiud, fiind eliberat în anul 1953. Timp de nouă luni a lucrat în Iaşi ca oficiant sanitar pe maşina de salvare. Apoi a fost din nou arestat, trecând iarăşi prin închisorile Jilava, Piteşti, Târgu Ocna şi Aiud.

A fost eliberat la data de 9 mai 1964, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. În anul ce a urmat, a început să lucreze ca laborant în cadrul Clinicii a III-a Medicală a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi. În acelaşi an s-a şi căsătorit.

Deoarece nu i s-a permis să-şi continue studiile în cadrul Facultăţii de Medicină, a fost reînmatriculat la Facultatea de Psihologie, direct în anul 3 de studiu. După absolvirea facultăţii a fost angajat ca asistent de laborator la Policlinica Municipală din Iaşi şi apoi, în urma unui concurs, a lucrat până la pensionare, în anul 1986, ca biolog principal la Dispensarul Comasat Tătăraşi. Respectându-şi promisiunea făcută cu mulţi ani în închisoare, şi anume aceea de a-şi închina viaţa Domnului Iisus Hristos, în luna octombrie a anului 1993 a fost hirotonit diacon în Catedrala din Cluj, de către vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania. În luna ianuarie a anului 1998 a fost hirotonit preot de către acelaşi înalt prelat şi a slujit la Biserica „Buna Vestire“ din Iaşi, până în decembrie 2008.

„M-am rugat mult la Maica Domnului şi m-a ajutat“

O scurtă mărturie a părintelui Mihai Lungeanu a fost cuprinsă în cartea „Sfântul închisorilor“ de pr. Moise Iorgovan, apărută la Editura Reîntregirea din Alba Iulia în anul 2007 (pag. 157-158): „Am ajuns la Târgu Ocna în primăvara anului 1950, printr-o minune a Maicii Domnului. În 1947, când am fost arestat, eram student în anul 5 la Facultatea de Medicină din Iaşi. Am fost arestat pentru legătura cu grupul de studenţi legionari de la Medicină. În toamna lui 1949 am ajuns la Piteşti, unde am intrat în focurile reeducării. În prima zi bătaia a durat de la şapte şi jumătate dimineaţa până la amiază. Au urmat apoi altele. Mă rugam permanent lui Dumnezeu. O singură noapte nu m-am rugat şi îmi reproşez asta toată viaţa; dacă nu mă rugam mai mult mă prăbuşeam total. Şi în bătăi, tot timpul mă rugam «Doamne, scoate-mă de aici şi toată viaţa o pun la picioarele Tale!». Şi m-a scăpat. După o săptămână-două, eu şi alţii am fost duşi la Văcăreşti. Încă de la Iaşi eram bolnav de rinichi. Cum urinam cu sânge, au crezut că am TBC renal, dar era altceva. Sanitarul de la Piteşti ştia că sunt bolnav şi m-a trimis şi pe mine la Văcăreşti. Cât am stat la Văcăreşti au venit vreo trei serii de la Piteşti şi, după controlul pulmonar, îi trimitea pe cei bolnavi la Târgu Ocna, iar pe ceilalţi înapoi la Piteşti. Pe mine, care nu aveam TBC, nu ştiu de ce, m-au ţinut pe loc. Mă rugam: «Doamne, nu mă trimite înapoi!». M-am rugat mult la Maica Domnului şi m-a ajutat. După ce am stat o vreme la Văcăreşti şi nu m-au trimis nici colo, nici colo, într-o noapte am avut un vis. Am visat-o pe Maica Domnului care mi-a spus ceva, nu mai ţin minte ce, şi mă simţeam foarte vinovat. În continuarea visului, mă aflam în curtea de plimbare de la Văcăreşti, scos cu alţi colegi. În curticica aceea era şi un cireş înflorit, pe care erau puse nişte haine la uscat. Curticica avea formă de triunghi, la vârf era prepeleacul cu santinela care ne păzea, iar pe partea cealaltă, la baza triunghiului, era uşa pe care intram noi. Se deschide uşa şi intră un gardian:

- Care eşti Lungeanu?

- Eu.

- Fă-ţi bagajele şi pleci!

M-am trezit. Măi, mă tot întrebam, oare ce o fi cu visul acesta?

Dimineaţa am fost scoşi la plimbare. În curte, ca în vis, santinela din prepeleac şi cireşul cu hainele agăţate de el. Se deschide uşa şi intră gardianul:

- Care eşti Lungeanu?

- Eu.

- Fă-ţi bagajele şi pleci!

Exact ca în vis. În ziua aceea m-au pus pe cursă şi am ajuns la Târgu Ocna, unde am stat trei ani şi jumătate. Printr-o minune m-a scos Maica Domnului şi, în loc să mă trimită la Piteşti, m-a adus la Târgu Ocna“.

De la același autor

Ultimele din categorie