Cu binecuvântarea PS Ignatie, Episcop de Braničevo, trupul Părintelui Iacov Arsovic (unul dintre ucenicii Sfântului Nicolae Velimirovici) a fost dezgropate de curând, fiind găsit neputrezit.

Născut pe 13 decembrie 1893, într-un sat de lângă Ivanica, viitorul părinte Iacov, pe numele său laic Radoje Arsovic, a studiat în Franța unde și-a susținut și cele două teze de doctorat. Până în 1929, el a fost diplomat în cadrul Ambasadei Iugoslave din Paris.

Într-un timp în care acesta nu apucase încă să manifeste niciun interes deosebit față de viața spirituală, a cunoscut în Serbia mișcarea de rugăciune („Bogomoljački Pokret”) condusă de Sfântul Nicolae Velimirovici. Este momentul în care viața sa a luat un cu totul alt curs. A început să lucreze, în Ohrid și în Bitol, ca misionar și discipol al Sfântului Nicolae, până în anul 1936, când acesta din urmă a fost numit Episcop de Zica. A fost tuns în monahism în 1938, urmând apoi un mod de viață caracterizat de o asceză dură.

Mare parte dintre ascultări le-a făcut în tipografia mănăstirii. Unul dintre darurile prin care s-a făcut îndrăgit a fost însă acela al cuvântului, atât de bine pus în lumină prin predicile și cuvântările ținute în special în cadrul reuniunilor mișcării conduse de Sfântul Nicolae Velimirovici

În timpul bombardării Mănăstirii Zica, din 1941, în timp ce toți ceilalți călugări au fugit, el a rămas în biserică pentru a oficia slujba. Același curaj născut din dragostea față de Dumnezeu l-a arătat și după venirea la putere a comuniștilor, continuând să slujească și să predice fără  frică.

În 1946, a răspândit în Belgrad peste 8000 de copii ale rugăciunii „Tatăl nostru”, distribuindu-le călătorilor din trenuri. Drept urmare, a fost prins și bătut de către comuniști. Găzduit și îngrijit apoi de niște țărani evlavioși care l-au găsit, părintele Iacov s-a spovedit și a primit Sfânta Împărtășanie, după care a trecut la Domnul.

Părintele Iacov Arsovic este cinstit cu mare evlavie, mai cu seamă în rândul populației locale. Moaștele recent descoperite au de acum locul lor special în incinta bisericii Mănăstirii Tuman, din Serbia.