Aud deseori despre cum modernitatea a depășit cu mult epoca trecută. Posibil. Dar în vremurile aproape contemporane nouă au strălucit conștiințe mărturisitoare fără de care lumea ar fi mult, mult mai săracă. Un astfel de om a fost Sfântul Ioan de Kronstadt, părintele unui port rusesc sufocat în păcate pe care-l readuce la viața în Hristos. Prin predică, rugăciune și exemplu personal, prin Spovedanie și Liturghie, armele deloc perimate ale celui care caută să izbăvească în Dumnezeu turma încredințată lui.

Figură legendară încă din timpul vieții, mărturiile sale de Jurnal au dat o serie de texte cu adevărat fundamentale. Pentru deplinătatea înțelegerii sale teologice, deseori Părintele și-a plecat genunchii în rugăciune, a străbătut cu Domnul Hristos întreaga gamă a desprinderii de ale trupului. Impresionant prin inflexibilitate la păcat și îngăduire a păcătosului în taina pocăinței, Sfântul Ioan de Kronstadt a  lăsat nu doar celebra lucrare „Viața mea în Hristos” ci și o seamă de mărturii pe care, de ani buni, teologia rusă le culege și ni le dăruiește din belșug.

Așa este și volumul Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre rugăciune. Extrase din Jurnalele scrise între 1856-1862 (Editura Egumenița, 2018, 269 pg.). Nu poți surprinde în cuvintele unei rubrici de carte bogăția cuvintelor și mai ales a experiențelor duhovnicești la care provoacă aceste texte. În Partea I sunt așezate sub titlul general Să se îndrepteze rugăciunea mea – următoarele fragmente antalogate: 1. Ce este rugăciunea?, 2. Necesitatea rugăciunii (pentru ce ne rugăm), 3. Roadele rugăciunii (despre folosul rugăciunii), 4. Temeliile rugăciunii. Condițiile rugăciunii, 5. Rugăciunile de dimineața și de seară. Rugăciunea din biserică, 6. Rugăciunea înaintea icoanelor (pentru ce are nevoie de icoane cel ce se roagă) (pp. 7-46). Partea a II-a ține sub titlul Adiere e vânt lin textele: 1. Ochiul sufletului (despre importanța inimii în cadrul rugăciunii),  2. Cum ne aude Domnul la rugăciune (prezența lui Dumnezeu), 3. Cum ne aud Maica Domnului și sfinții la rugăciune (pp. 47-114). A III-a Parte, Să ne rugăm în duh și în adevăr,  grupează o serie de aspecte practice: 1. Cum trebuie să ne rugăm. Sfaturi practice, 2. Ispitele care apar la rugăciune (uneltirile) (pp. 115-222) și se împlinește, fericit, în cea de-a IV-a Parte, Binecuvântează, sufletul meu, pe Domnul, care cuprinde rugăciuni personale ale Sfântului și Dreptului Ioan de Kronstadt – 1. Rugăciuni de laudă și de mulțumire și 2. Rugăciuni de mulțumire și de cerere (pp. 223-269).

Suntem dinaintea unei antologii pline de frumusețea experienței mistice a unuia dintre stâlpii de foc ai Ortodoxiei rusești, ai Ortodoxiei universale. În cuvinte pline de seva privegherii, iubirii de aproapele și slujirii Liturghiei, omul acesta a mutat munții din inima noastră și ne-a umplut de roua vieții veșnice așteptarea.

Sursa: Tribuna.ro