Să ne căim sincer; să ne spovedim sincer şi amănunţit. Să lăsăm instanţa de judecată a lui Dumnezeu şi decizia Sa să ne preocupe permanent şi să spunem: "Mă întreb, voi fi eu mântuit sau voi ajunge în muncile iadului?". Acum este vremea când trebuie să vărsăm lacrimi de pocăinţă - de fapt permanent. Ah, ce mult ar trebui să fim noi preocupaţi de întrebarea: cât de alb şi de curat este sufletul nostru? Noi trebuie să-l curăţăm; altfel, nu ne vom putea înfăţişa dinaintea lui Hristos aşa cum suntem acum. Gândirea la moarte n-ar trebui să lipsească deloc pe tot parcursul vieţii noastre monahale.

Cât de preţioasă e vremea acestei vieţi! Fiecare minut are o mare valoare, deoarece pe parcursul unui minut noi ne putem gândi la atât de multe lucruri, fie bune, fie rele. Un gând dumnezeisc ne înalţă la cer, iar unul diabolic ne coboară la iad. Aşadar, vezi cât de preţios este fiecare minut din această viaţă. Din păcate, totuşi, noi nu ne gândim la aceasta şi ore, zile şi ani întregi se scurg fără folos - dar oare, numai fără de folos? Câtă pagubă am suferit cu toţii - şi eu cel dintâi - fără să ne dăm seama de acest lucru!

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos, cules din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, p. 64-65)