În 1999, după ce m-am închinat la sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, m-am aşezat în genunchi, în apropierea raclei. La un moment dat, s-a apropiat de mine o femeie, cerând să-i dau ceva de pomană. Nu-mi amintesc bine faţa ei, dar mi-au atras atenţia detalii din îmbrăcămintea străinei: o haină din lână de un castaniu deschis, cu fire foarte fin lucrate, peste care se revărsau două codiţe din părul cărunt, iar în picioare un fel de opincuţe cu o lucrătură deosebită, rafinată.

Am scos din geantă toţi banii pe care îi mai aveam şi, când să-i dau, femeia cu chipul neobişnuit dispăruse. Am căutat-o peste tot, în bi­serică, afară... Imediat după aceea, mi-am găsit un serviciu foarte bun.

În 2009, când am venit la Sfânta Parascheva, am simţit o ne­aşteptat de mare linişte. Mai târziu am înţeles de ce: fusesem acu­zată, pe nedrept, de un furt, dar tot Cuvioasa mi-a făcut dreptate, cum numai ea a știut. (Daniela, Bacău)

(Binefacerile Sfintei Cuviose Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, pp. 125)