Ne-au povestit nouă, aşadar, unii dintre cei vechi din Ierusalim că, înaintea lui Zaharia (Patriarhul Zaharia al Ierusalimului (609-614), cel între sfinţi, care a fost patriarh înaintea cuviosului Modest, Sfânta Liturghie din Biserica Sfintei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, în fiecare Duminică era mai lungă. Dar într-o zi vede în vis preacuviosul Zaharia, cel pomenit mai înainte, un loc, ca un fel de nartex, un palat nepovestit, întru care era Împăratul întru cele de taină. Apoi vede la intrare câte un sfânt înger, venind din fiecare ţară şi fiecare sfântă biserică catolică (referire la Bisericile locale ale timpului, ortodoxe), ducând sfintele discuri, având pe ele Sfintele Daruri care trebuiau să fie aduse de ei înaintea Împăratului ce sălăşluia în palat în chip nevăzut. Şi pe măsură ce se aduna, zice, mulţime de sfinţi îngeri purtând Sfintele Daruri, unii dintre ei îi grăbeau pe alţii, zicând: „Până când vom sta şi nu vom intra la Stăpânul, ca să-i aducem Lui darurile sfintelor Lui Biserici?”.

Către cei ce ziceau acestea, alţii răspundeau, zicând: „Nu putem intra, căci încă nu a venit îngerul Sfintei Biserici a Învierii lui Hristos, cel ce intră pururea primul şi ne anunţă pe noi Stăpânului”. Aşadar, pe acestea văzându-le şi auzindu-le preacuviosul Zaharia, patriarhul de atunci, a rânduit ca Sfânta Liturghie să aibă loc mai repede în Biserica Sfintei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, pentru a nu fi împiedicaţi sfinţii îngeri a aduce jertfele creştinilor la jertfelnicul cel ceresc Bunului Dumnezeu şi Împăratului veacurilor. Deci nu în cele de sub pământ, acolo unde a coborât jertfa nelegiuiţilor, ci în cele mai presus de cer (urcă jertfa creştinilor), unde Înaintemergător pentru noi a urcat Marele Arhiereu, Hristos Dumnezeu.

(Sfântul Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovniceşti, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, Editura Doxologia, 2016, pp. 104-105)