- Părinte, în ce fel pot fi ajutaţi oamenii de vreme ce se întâmplă atâtea în lume?

- Cel ce vrea să se ajute pe sine, se ajută şi cu lu­cruri de nimic. De pildă, se mişcă o candelă sau se mişcă el însuşi în întregime la un cutremur şi îşi revine. Cei ce nu cred, se fac mai răi atunci când aud că va fi război sau vreo catastrofă. „Hai să ne distrăm", îşi spun, „pentru că ne vom pierde viaţa", şi astfel cad cu desăvârşire. Altădată şi indiferenţii îşi reveneau şi se schimbau atunci când auzeau, de pildă, că va fi război. Acum sunt foarte puţini unii ca aceştia. Mai demult neamul nostru (grec) trăia duhovniceşte, de aceea şi Dumne­zeu îl binecuvânta şi Sfinţii ne ajutau în chip minunat, şi biruiam pe vrăjmaşii noştri, care întotdeauna au fost mai mulţi ca noi. Astăzi spunem că suntem orto­docşi, dar, din păcate, adesea avem numai numele de ortodox, nu şi viaţa ortodoxă.

Am întrebat pe un duhovnic cu lucrare socială, cu o grămadă de fii duhovniceşti etc: „Ce ştii despre acel film hulitor?" „Nu ştiu nimic", mi-a răspuns. Nu ştia nimic şi se afla într-un oraş mare! Unii ca aceştia adorm lumea. O lasă aşa, ca nu cumva să se întristeze, ci să se distreze. Nu cumva să spui că va fi război sau că se va face a Doua Venire pentru care şi trebuie să ne pregătim, ca să nu se mâhnească oamenii. Ca unele bătrâne care spun: „Nu vorbi despre moarte, ci să vor­beşti numai de bucurii şi botezuri!" ca şi cum nu le-ar aştepta moartea. Astfel simt o bucurie falsă. În timp ce dacă s-ar gândi că bătrânelul cutare care locuia mai jos a murit ieri, că altul este în cele mai de pe urmă ale lui şi va muri, că poimâine va fi parastasul cutăruia, care a fost cu mult mai tânăr decât ele, ar cugeta la moarte şi ar spune: „Trebuie să mă spovedesc, să mă pregătesc duhovniceşte, pentru că poate şi pe mine peste pu­ţin mă va chema Hristos la viaţa cealaltă". Altfel, vine moartea şi le ia nepregătite. Alţii iarăşi din... „bunăta­te" spun: „Ereticilor să nu le spuneţi că sunt în rătăcire, ca să le arătăm dragoste". Şi aşa pe toate le nivelează. Dacă aceştia ar fi trăit în primii ani ai creştinismului, n-am fi avut nici un sfânt. Atunci spuneau creştinilor: „Aruncă numai tămâie în foc şi nu te lepăda de Hris­tos". Dar nu au primit. „Fă-te numai că arunci!" Nici aşa n-au primit. „Nu vorbi despre Hristos şi du-te liber în altă parte!" şi nici pe aceasta n-o primeau. Astăzi însă vezi o lume fără vlagă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 47-49)