Scumpule, să nu te stingi întru totul cu duhul şi să nu slăbeşti prin delăsare şi printr-o îngrăşare inutilă a trupului, prin împrăştierea minţii în imaginaţii pătimaşe şi să nu fii ca robul cel leneş din Evanghelie, care a ascuns talantul harului, primit la botez, care nicidecum nu trebuie să rămână fără roade în sufletul fiecărui creştin. Pentru a nu stimula delăsarea noastră, trebuie să ne amintim că suntem muritori: viaţa noastră este trecătoare şi necunoaşterea ceasului morţii este periculoasă, deoarece, cu toate că suntem siguri de moarte, nu ştim când murim: astăzi sau mâine, mai devreme sau mai târziu, noaptea sau ziua? Soarta fiecărui om este necunoscută. Când şi pe cine va atinge coasa morţii şi în ce stare îl va găsi, pregătit, cu fapte bune, sau nepregătit şi plin de fapte rele? Aşa cum va fi găsit fiecare, aşa va fi dus şi la Judecată înaintea lui Dumnezeu şi după fapte, fiecare, sau se va preaslăvi, sau se va ruşina. În ceasul morţii nu ne vor ajuta doar faptele bune întru Dumnezeu. Aici trebuie să chibzuim şi despre fapte bune şi despre cele rele şi de urmările amândurora. Ştim din Sfânta Scriptură că omul nu a fost creat doar pentru a mânca cu gust, să bea cu plăcere, să se distreze şi să se veselească fără raţiune. Am fost creaţi pentru a face fapte bune, prin mijlocirea cărora, în această viaţă scurtă sâ dobândim viaţă veşnică, spre care suntem chemaţi cu toţii, prin harul lui Dumnezeu.

(Starețul Moise de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 198)