Pentru dragostea ei cea nemărginită pe care o avea către Mântuitorul, Sfânta Maria Magdalena s-a învrednicit să vadă ea mai întâi Învierea Lui, făcându-se vestitoarea bucuriei pentru toată lumea, până la sfârșitul veacului. Nu încape îndoială că Maica Domnului a cunoscut înainte de toți Sfânta Înviere a Prea Iubitului Său Fiu. Dar aceasta nu s-a făcut arătat prin Sfânta Evanghelie.

A iconomisit Dumnezeu să se propovăduiască Sfânta Lui Înviere prin cinstita Mironosiță care nu era rudenie cu Domnul (căci celelalte Mironosițe mai toate erau rudenii).

Aceasta s-a făcut pentru a nu da motiv de necrezare sau de îndoială (despre Sfânta Înviere) la cei slabi și, mai ales, pentru cei necredincioși să nu fie motiv de luptă contra adevărului.

Multe minuni s-au făcut în vremea cât a trăit Sfânta Maria Magdalena, care, după tradiție, a ajuns până la Roma cu propovăduirea. Acolo s-a împrietenit cu soția împăratului Neron, povestindu-i despre răutatea Arhiereilor jidovi și despre judecata cea nedreaptă a lui Pilat. Pentru aceasta a fost chemat la Roma nelegiuitul Guvernator al Iudeei (adică Pilat) și, după multe pedepse, a fost ucis de însuși împăratul Neron.

La urmă, Sfânta Maria a petrecut în Efes, unde s-a și săvârșit. Cinstitele ei moaște au fost proslăvite de Dumnezeu cu darul minunilor și cu mireasma cerească. Astăzi, cinstitele ei moaște sunt răspândite în toată lumea. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Simon Petra din Sfântul Munte Athos, unde se află mâna stângă.

Toți spun că atât vara, cât și iarna, mâna ei este caldă ca și mâna omului viu și lucrează minuni mai presus de fire. Odinioară fiind dusă prin Rusia, mâna ei a lucrat atâtea minuni, încât s-a uimit lumea întreagă.

Pentru rugăciunile Sfintei Maria Magdalena, să ne miluiască și să ne mântuiască și pe noi, păcătoșii, Milostivul Dumnezeu! Amin.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 479)