minte
 

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

Fiecare cuvânt dintr-o rugăciune e important ‒ roagă-te cu mintea adunată!

Dacă am avea mintea concentrată asupra fiecărui cuvânt al rugăciunii, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru că mintea rătăceşte, după ce ne rugăm suntem aceiaşi oameni ca şi înainte de a ne ruga.

Cum putem simți prezența lui Dumnezeu?

Mintea, prin însingurare şi atenţie, concentrându-se în sine, vede gândurile potrivnice care ies din inimă şi pe cele care vin la el, iar văzând, îşi înţelege necurăţia şi, nerăbdând-o, se sileşte să se cureţe.

Omul ignorant ‒ cel mai ușor câștig pentru diavol

Oamenii sunt mai informaţi, dar şi informaţia asta, nu ştii ce să faci cu ea, iaca te buimăceşte. Oamenii au dat cartea pe televizor, dar televizorul îl face pe om să nu mai gândească, să ia toate informaţiile de-a gata, fără să se mai implice cu mintea. Tineretul trebuie salvat de influenţa televiziunii care exercită un fel de dresaj asupra minţilor tinere. Aici e vina părinţilor, a învăţătorilor…! Diavolul îşi ia mai repede de partea sa pe ignorant, decât pe omul care ştie să pună întrebări, care ştie pilda lui Hristos, care ştie o rugăciune.

Scopul creştinului este viaţa întru Sfânta Treime şi contemplarea Ei

„Cea dintâi dintre taine se numeşte curăţie şi se ajunge la ea prin împlinirea poruncilor. Dar contemplaţia reprezintă, de fapt, contemplarea duhovnicească a minţii.”

Dacă mintea ta se află în Dumnezeu, tu te poţi ruga, chiar dacă te afli în pat!

Eu doresc ca voi să întemeiaţi staţii de rugăciune pe insulele noastre. Eu vreau să ascult vocea Domnului în voi. Vreau ca Domnul să vorbească prin inima voastră! Să devină tron al lui Dumnezeu prin Rugăciunea lui Iisus.

Când gândurile noastre se liniştesc, şi noi ne odihnim

Trebuie să ne predăm Domnului, să-I încredinţăm toate ale noastre, căci El este prezent pretutindeni. Domnul vrea de la noi să fim liniştiţi şi în pace, fără vreun gând. Aşadar, inima să fie în liniştire. Sfinţii Părinţi spun: „Să ne adunăm mintea în inimă”.

Dacă noi nu ne auzim în timpul rugăciunii, cum vrem ca Dumnezeu să ne audă?

Aceia care grăiesc cuvintele rugăciunii în mod automat și cu multă împrăștiere a minții nu primesc de la Dumnezeu darurile cele duhovnicești, astfel că, atunci când sunt întrebați pentru ce s-au rugat, nu-și amintesc nimic din grăirea mecanică a cuvintelor rugăciunii.

Coborârea minţii în inimă

Coborârea minţii în inimă este, de fapt, o împreunare a minţii cu inima, pecetluită de lacrimi de smerenie şi de o dulce simţire a iubirii dumnezeieşti. Coborârea minţii în inimă ‒ adică întoarcerea energiei spre esenţă ‒ constituie vindecarea minţii.

Câți dintre noi ascultăm glasul lui Dumnezeu?

Și mintea omului înainte de păcat era atât de luminată și înțelegătoare încât Dumnezeu l-a pus pe om să dea denumire la toate viețuitoarele făcute de El. Dar cum a știut omul să le dea nume?

Pagini