minte

Câți dintre noi ascultăm glasul lui Dumnezeu?

Și mintea omului înainte de păcat era atât de luminată și înțelegătoare încât Dumnezeu l-a pus pe om să dea denumire la toate viețuitoarele făcute de El. Dar cum a știut omul să le dea nume?

Îmbunătățirea omului pornește de la inimă

Părinții cei duhovnicești, având în vedere faptul acesta, că inima omului este depozit de gânduri bune sau de gânduri rele, s-au ocupat mai mult de îmbunătățirea omului pornind de la inimă.

Inima cuprinde mintea, iar nu mintea inima

Fericit este cel ce mai puțin cercetează tainele ființei lui Dumnezeu și mai mult ascultă de poruncile lui Dumnezeu și mai mult simte iubirea lui Dumnezeu în inima lui!
Atât e adevărul, cât e mintea adunată în rugăciune.
___   Părintele Proclu Nicău

Omul ignorant ‒ cel mai ușor câștig pentru diavol

Oamenii sunt mai informați, dar și informația asta, nu știi ce să faci cu ea, iaca te buimăcește. Oamenii au dat cartea pe televizor, dar televizorul îl face pe om să nu mai gândească, să ia toate informațiile de-a gata, fără să se mai implice cu mintea.

Să ne jertfim gândurile lui Dumnezeu

Sfântul Petru Damaschinul recomandă ca, în vremea rugăciunii, să ne facem mintea fără formă, fără chip, fără culoare, neprimind nimic.

Năzuința după rugăciune este cea mai anevoioasă dintre nevoințele ascetice

În rugăciune suntem sensibili la prezența lui Dumnezeu care, deși nu atingem plinătatea experienței după care năzuim, întărește credința noastră. Ne apropiem de sfârșitul îndelungatei noastre căutări în vederea descoperirii adâncului Ființei – o căutare care în trecut ne-a purtat dintr-o aventură duhovnicească în alta. 

Ai nevoie să stai de vorbă cu tine însuți și cu Dumnezeu

Oare vezi tu că în toate acestea a început rana ta să se vindece și să se închidă? Adică patimile început-au să slăbească? Și iarăși ia aminte și vezi de nu cumva din lăuntrul ranei tale celei putrede a început să răsară trupul cel viu, adică pacea sufletului.

A te pocăi înseamnă a trăi după o minte îmbunătățită

Pocăința nu este o lucrare în prezent cu fața spre trecut, pentru că și așa trecutul este irecuperabil, nu mai ai ce face, dacă ai făcut un rău în trecut nu-l mai poți schimba. Ci pocăința este o lucrare în prezent cu fața spre viitor, pentru că viitorul este hotărat de prezentul pe care îl trăim noi.
Când mintea ajunge la culmea rugăciunii, se desparte de cugetările lumii.

Pagini