minte

Atât e adevărul, cât e mintea adunată în rugăciune.
___   Părintele Proclu Nicău

E nevoie să ne rugăm cu inima

Degeaba zicem multe rugăciuni cu gura sau cu mintea, dacă nu aprofundăm, dacă nu trăim ceea ce ne rugăm.

Să păzim poarta minții noastre, să nu intre păcatul!

Cel dintâi păcat al minţii a fost amăgirea de sine, iar cel de-al doilea mândria. Pironită de simţuri destinate non-existenţei, mintea a acceptat non-existenţa drept existenţă. Amăgirea de sine se uită la reflectarea lunii în lac de parcă ar fi luna adevărată şi dă buzna s-o apuce în apă.

Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu

Am adus postul în inima mea, astfel încât cu ajutorul lui inima mea să poată înăbuşi toate patimile şi egoismul lumesc. Am adus postul în inima mea, aşa încât cereasca pace să poată dăinui în chip negrăit în inima mea, atunci când Duhul Tău furtunos o întâlneşte.
Când mintea ajunge la culmea rugăciunii, se desparte de cugetările lumii.

Niciun păcat nu trece de la minte la simțire, dacă nu și-l închipuie întâi omul cu mintea

În vremea rugăciunii, n-ai voie să-ți închipui nimic. Nici imaginații sfinte, nici pe Hristos pe Sfânta Cruce, nici pe scaunul Judecății. Nimic. Că toate imaginațiile sunt afară de inimă și dacă rămâi să te închini la acestea, nu te închini lui Hristos.

Cum să facem o rugăciune puternică?

Străduiți-vă să trăiți rugăciunea! Este exact ceea ce trebuie.

Curăția minții aduce lumină în suflet

Astfel, dacă mintea e simplă, în suflet e lumină; dacă mintea este vicleană, în suflet va fi întuneric. Dar ce este mintea simplă şi ce este mintea vicleană?

Despre pacea pe care o dăruieşte Biserica

Pacea politică şi civilă, pacea dinafară şi dinăuntru, pacea dintre oameni şi dintre popoare, pacea cu Dumnezeu şi cu conştiinţa, pacea cu lăudătorii şi cu prigonitorii, cu viaţa şi cu moartea, cu pământul şi cu cerurile; într-un cuvânt, pacea care covârşeşte toată mintea (Filipeni 4, 7), această pace o propovăduieşte Biserica tuturor fiilor omeneşti în toate ţările şi ostroavele pământeşti.

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

Pagini