minte

Omul simplu nu face analize, nu evaluează, nu calculează, ci se încrede

Omul se încurcă foarte mult când, amăgindu-se, încearcă să rezolve singur, numai cu propriile sale forţe, gânduri şi judecăţi, problemele cu care se confruntă. Atunci încep dilemele, atunci apar soluţiile duble sau multiple între care trebuie să alegem, atunci încep calculele noastre nesfârşite, înlănţuirile de raţionamente şi cântărirea avantajelor şi dezavantajelor.

Scot mintea mea și pun în loc mintea lui gheronda – asta este ascultarea!

Să scoți cugetul tău și să asculți ce îți va spune gheronda al tău. Asta este ascultarea. Aceasta se va numi ascultare. „Împărăția lui Dumnezeu se ia cu sila și cei ce se silesc pun mâna pe ea”. Nu a spus că o moștenesc, ci a zis că pun mâna pe ea. Dacă nu te silești, nu vei birui.

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

Cum putem simți prezența lui Dumnezeu?

Mintea, prin însingurare şi atenţie, concentrându-se în sine, vede gândurile potrivnice care ies din inimă şi pe cele care vin la el, iar văzând, îşi înţelege necurăţia şi, nerăbdând-o, se sileşte să se cureţe.

Sufletul unui drept străluceşte mai tare decât soarele

Sufletul unui drept străluceşte mai tare decât soarele şi se bucură în fiecare ceas de contemplarea lucrurilor care i s-au descoperit.

Noi am accepta să fim pedepsiți fără vină?

Noi, ca nişte nemulţumitori şi fără de minte, am călcat porunca lui Dumnezeu şi ne-am depărtat de Dânsul. Dar El iarăşi, ca un milostiv ce este, nu ne-a părăsit, ci a venit, căutându-ne, şi a suferit pentru noi ocări, bătăi și moarte fără de vină.
Când mintea ajunge la culmea rugăciunii, se desparte de cugetările lumii.

Cum luptăm cu gândurile din timpul rugăciunii?

Părintele Porfirie spune că aceste gânduri care ne vin în minte în timpul rugăciunii sunt ca nişte avioane. Întâi le auzi departe, foarte încet, ca pe un zgomot fără insistenţă puternică, apoi zgomotul creşte, şi creşte, şi creşte, şi când ajung deasupra capului tău te copleşesc cu vuietul lor şi apoi trec mai departe. Dar dacă intri în conversaţie cu aceste gânduri, ele fac din inima ta aeroport.
Când stai să te rogi, fă-ţi mintea ta preot şi inima ta altar.
Trebuie să avem mintea aspră și inima blândă.
___   Părintele Nicolae Steinhardt

Pagini