evanghelie

Fiți caractere! (Luca 5, 1-11)

Pe malul Ghenizaretului, pescarii sunt absolvenții unui curs intensiv de vocație. De ce avea nevoie Hristos de ei? Să arate că se poate. Că porunca iubirii aproapelui, ghidare întru fericire prin sărăcire și iertare, prin asumare a credinței în Dumnezeu, prin căutarea dreptății și celelalte toate care izvorăsc din cuvintele Lui sunt „întrupabile” omenește.

Biblioteca de la Marea Lavră

A treia bibliotecă din lume în ceea ce priveşte numărul de manuscrise bizantine, biblioteca de la Marea Lavră a fost construită de Sfântul Atanasie şi a funcţionat dintru început ca un centru de copiere a manuscriselor.

Caută timp pentru a-l dărui lui Dumnezeu

Caută timp pentru a-l dărui lui Dumnezeu când nu poţi face cele ale lucrului. Dedică-te rugăciunii, mai ales când se lasă noaptea. Şi din zori de zi grăbeşte-te la biserică şi adu Domnului înainte cele ascunse încă ale zilei tale.

„Când mergem la biserică, să facem precum ariciul” – Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

„Când ieşim de la biserică, să nu ieşim deşerţi; ci să facem cum face ariciul. Că, după ce merge la vie, întâi se satură el de struguri, apoi scutură viţa de cad boabele jos şi se rostogoleşte pe dânsele, de se înfig în ghimpii lui şi duce şi puilor. Aşa să ducem şi noi, fiecare, pe la casele noastre, copiilor şi celor ce n-au mers la biserică, din cuvintele ce am auzit din Sfânta Evanghelie!”.

Practica deschiderii Evangheliei pe capul bolnavului, la Sfântul Maslu

Din actul de punere al Sfintei Evanghelii pe capul bolnavului la Maslu reiese că Cel care vindecă pe cei neputincioși este Hristos prin puterea cuvântului Său pe care l-a eternizat în Sfânta Sa Evanghelie, cuvânt care rămâne mereu actual și care vorbește permanent în istorie, arătând prezența necontenită printre noi a Doctorului sufletelor și al trupurilor noastre.

Ce simbolizează scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul Bisericii?

Scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul Bisericii actualizează, simbolic, arătarea Domnului după Înviere şi vestirea Învierii Sale întregii lumi.

Cărțile duhovnicești – hrană pentru viața de familie

În legătură cu stăruitoarele îndemnuri de a citi cât mai des cu putinţă Sfânta Scriptură, îndemnuri adresate de Sfântul Părinte mirenilor, în Omilia XXI la Facere: „Nu, vă rog, să nu ne înşelăm singuri, ci cu cât suntem prinşi mai mult de aceste griji (de creșterea copiilor), cu atât mai mult să primim leacurile citirii Dumnezeieştilor Scripturi”.

Când suntem atenți la suflet, simțim îndrumarea de la Dumnezeu

Creştinul nu trăieşte „în nori”, cum se spune de obicei. El surprinde realitatea şi o trăieşte. Cele pe care le citeşte în Evanghelie şi la Părinţi le îmbrăţişează, le trăieşte, intră în amănunte, le adânceşte, face din ele viaţă. Devine un fin primitor al vestirilor de la Dumnezeu.

Fericit este cel care va răbda până la sfârşit

Oamenii laudă cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât nu le scoate la lumină păcatele. Deîndată ce sufletul păcătosului se simte atins şi dat în vileag, va respinge Sfânta Evanghelie, care l-a scos din părelnica împăcare cu sine, şi nu va mai accepta să i se supună.

Rugăciune cu lacrimi, și iarăși rugăciune, pentru Pătimirile Domnului – Ieroschimonahul Onufrie Frunză

Odată, au venit în Postul Mare nişte credincioşi la sfinţia sa. Părintele le-a vorbit câteva cuvinte duhovniceşti. Apoi, începând să le vorbească despre Patimile Mântuitorului, au pornit a curge din ochii săi lacrimi ca două mici pârâiaşe, neputându-le opri. Toţi cei aflaţi în chilie erau atunci cu lacrimi în ochi.

Pagini