Am mâncat până era să mor
Îndulcirea stricăcioasă nu este îndulcire, ci amărăciune a sufletului; săvârşirea voii trupului nu este plinire, ci tulburare şi îngreuiere.
Urăşte îndestularea pântecelui - ca să nu fii prins şi legat de laţurile patimilor. Rabdă setea şi foamea de îndulcirile trupeşti şi te vei slobozi de povara sufletească şi te vei îndestula cu hrana dumnezeiască, întrucât cel ce nu îndură foamea puţină, are să sufere necazuri pătimaşe şi mai mari. Dacă vei asemui cu păgubirea îndulcirea trupească, mulţămirea trupului cu povara, mângâierea vremelnică amarului sufletesc, să ştii că nu vei mai dori să te înşeli cu acestea, căci îndulcirea stricăcioasă nu este îndulcire, ci amărăciune a sufletului; săvârşirea voii trupului nu este plinire, ci tulburare şi îngreuiere; mângâierea vremelnică nu este mângâiere, ci necaz şi amărăciune. Nu este aceasta Împărăţia Cerească, ci lipsirea de aceasta, „căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt" - grăieşte Apostolul (Romani 14,17).
(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Învățături și rugăciuni ziditoare de suflet, Editura Sophia, București, 2007, p. 38)
Care sunt păcatele prin care se pierde nevinovăția?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro