poftă

Diavolii sapă trei gropi

„Atunci nu vor mai fi în noi atacuri ale obiceiurilor rele, căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor (Evrei 12, 29), care mistuie orice ridicare şi mişcare a poftei, orice obicei rău, orice împietrire şi întunecare dinăuntru şi dinafară, văzută şi gândită.”

Mâncarea de prisos îngreunează nu doar trupul, ci și sufletul

Cel înfrânat micşorează patimile, iar cel neînfrânat înmulţeşte poftele. Cu cât sunt mai multe lemne, cu atât e mai puternic focul: cu cât e mai multă mâncare, cu atât e mai sălbatică pofta.

Privirea să ne fie în sus, către Hristos!

Dorințele pământești să nu tragă în jos sufletele chemate la înălțime; cele ce vor pieri să nu acapareze pe cele mai dinainte alese pentru cele veșnice, momelile înșelătoare să nu împiedice pe acelea care pășesc pe calea adevărului.

Ce înseamnă a-ți „încălzi inima”?

La fel facem și noi prin Rugăciunea lui Iisus. Încercăm să ne dăm seama de păcătoșenia noastră, de starea noastră jalnică. Să ne vedem fărădelegile făcute în fiecare zi.

„Să nu întinzi mâna la masă înaintea altuia”

Un semn al lăcomiei pântecelui este de a voi să mănânci înainte de ora rânduită, lucru care nu trebuie făcut decât dacă este vreo pricină binecuvântată.

Cu cât cineva are viaţa mai cumpătată, cu atât e mai fericit!

Iată cum din pofta noastră cea de voie se adapă moartea şi cum rătăcim în întunericul unei vieţi cu păcate, necunoscându-ne pe noi înşine.

Postul – care este reversul medaliei?

Războiul stomacului, însă, e primul război pe care l-a pierdut omul (în Rai) şi prima biruinţă a diavolului. Şi cu el, diavolul nădăjduieşte să-i câştige şi pe oameni şi să-i desfacă de Dumnezeu.

Lăcomia ne răpește tot ce avem mai de preț

Dacă cineva mănâncă exagerat, își vatămă sănătatea trupului. Ochiul, dacă este expus la lumină orbitoare, își pierde însușirea de a vedea. Urechea, dacă este expusă la zgomote asurzitoare, își pierde însușirea auditivă. Toate acestea arată unde duce lăcomia și cât de nefirească este.

„Grija trupului să n-o faceţi spre pofte”

A mânca şi a bea mult este obiceiul păgânilor, iar creştinii adevăraţi se cuvine să mănânce şi să bea cu bună socoteală, mulţumind lui Dumnezeu, şi să nu facă din pântecele lor un Dumnezeu.

Desfrânarea ‒ nebunia care întunecă mintea și sufletul

Această patimă rătăceşte mintea omului, îi întunecă, îi tulbură, îi răvăşeşte şi îi chinuie sufletul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un văl pe ochii trupului (împiedicându-i să vadă), tot aşa, atunci când pofta necurată pune stăpânire pe suflet, îl lipseşte de orice prevedere şi nu-l lasă să vadă altceva decât lucrul care-i stă înainte; tiranizat de aceste ispite, sufletul este uşor înrobit de păcat, având mereu în faţa ochilor, în inimă şi în minte numai un singur lucru”.

Pagini