„Apocalipsa este o carte ce inspiră speranţa, dar şi spirit de luptă, expresii ale înduhovnicirii adevărate. Imaginile triste nu ne provoacă teama, ci dorinţa arzătoare de a limita răul în nenumăratele sale forme, precum şi setea pentru dreptate şi impulsul spre eliberarea de sub stăpânirea forţelor potrivnice, cu feluritele lor nume.”

La Editura Doxologia a apărut lucrarea „Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. Cele dintâi şi cele de pe urmă în dialog”, autor Pr. Ioannis Skiadaresis, tradusă din limba greacă de Nicolae Burăş.

Cele douăsprezece capitolele cuprinse în volumul de faţă constituie rodul studiului îndelungat al cărţii Apocalipsei care, pe de o parte, încheie Canonul Sfintei Scripturi, însă pe de altă parte ne face să ne îndreptăm privirile spre orizontul larg, eshatologic, strălucitor şi tot mai apropiat nouă.. Cu alte cuvinte, aflăm despre lupta pe care această scriere o dă pe diferite fronturi, dar şi despre lumina puternică de la final.

Părintele Profesor Dr. Ioannis Skiadaresis este conferenţiar al Departamentului de Teologie din cadrul Universităţii „Aristotel” din Salonic, Secţia „Literatură Biblică şi Religii”, fiind specializat în studiul Noului Testament . A studiat Teologia şi Filosofia la la Universitatea din Salonic, după care a urmat cursuri post-universitare de hermeneutică în Grecia şi Germania. În prezent slujeşte ca preot la parohia cu hramul „Sfântul Ilie” din cartierul „Anollioupoli”, ce aparţine de Mitropolia de Neapoleos şi Stavroupoloes din Salonic.

Lucrarea profetică şi, în acelaşi timp, apocaliptică, care poate fi abordată din unghiuri diferite, autorul a analizat-o din punct de vedere ecleziologic, savurându-i plenitudinea arhitecturală, structura filologică şi tehnica de redactare.

Datorită bogăţiei rare pe care o ascunde în paginile sale, „Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul”, această carte într-adevăr greu de pătruns a Noului Testament, atrage necontenit atenţia şi dragostea oamenilor. Viziunile finale ale acesteia ne fac să ne fie dor de cele ce vor urma, în plenitudinea manifestărilor lor, pe când tropismul său liturgic ne arată drumul spre a descoperi şi a urma un mod diferit „de a exista şi de a fi”, cel al creştinilor sau al Sfintei Euharistii.

Autorul este impresionat de nenumăratele imagini şi simboluri, precum şi a realităţilor la care fac trimitere. Identificăm în această carte imaginea Bisericii, aşa cum aceasta se proiecta la  sfârşitul secolului I d. Hr., precum şi imaginea viitorului ei plin de glorie, eshatologic.

De multe ori interesul manifestat  faţă de cartea Apocalipsei  este influenţat şi de atmosfera universală mistică generală care răzbate, în mod cu totul ciudat, în paralel cu forme extreme de cenzură.

Este cunoscut faptul că textul Apocalipsei este extrem de atrăgător. La aceasta contribuie limbajul său virtual, mulţimea de simboluri pe care le conţine sau misticismul izvorât din diversitatea acestor simboluri sau din ciudatele, monstruoasele şi mai puţin obişnuitele caracteristici ale acestuia. Interesul pentru Apocalipsă este orientat, de obicei, nu înspre profunzimea acesteia, ci înspre aspectele de suprafaţă sau teme periferice, de asemenea, contrafăcute.

De multe ori interesul  manifestat  faţă de cartea Apocalipsei  este influenţat şi de atmosfera universală mistică generală care răzbate, în mod cu totul ciudat, în paralel cu forme extreme de cenzură.

Aspectele pozitive ale cărţii sunt în mod voit neglijate, în locul acestora accentuându-se o mulţime de alte elemente ciudate şi tulburi şi negative care, în mare lor majoritate nu există în Apocalipsă nici măcar sub formă de supoziţii, ci i-au fost atribuite nu doar datorită recunoaşterii sau a superstiţiilor oamenilor, ci şi datorită hedonismului care îi caracterizează pe unii, în momentul în care, cu intenţia de a produce panică, cultivă teama nesfârşită, ceea ce favorizează exploatarea scrierii în forme multiple.

Autorul Apocalipsei trăieşte în interiorul Bisericii epocii sale şi, după cum se poate observa, nu este un profet oarecare, aflat în trecere pe acolo, ci o persoană care deţine în cadrul comunităţii religioase din care face parte o poziţie de conducere ce presupune responsabilitate, fiind evident interesant de soarta comunităţii sale, şi participând efectiv la durerea şi suferinţa membrilor acesteia. El scrie şi vorbeşte în mod autentic despre Biserică, făcând referire la problemele acesteia şi mărturisind, şi în ceea ce priveşte propria-i persoană, adevărul.

Vă invităm să lecturaţi cartea deoarece viziunea Apocalipsei este una lărgită, Sfântul Ioan Teologul nu mai pare preocupat de soarta poporului iudeu sau cel puţin nu doar de soarta acestuia, ci de destinul întregului univers. În acest mod, din lucrarea sa nu mai este omis viitorul nimănui. Ea constituie o scrutare a  orizontului eshatologic, larg, luminos şi din ce în ce mai aproape.