Dumnezeu nu este un medicament amar care se dã cu de-a sila, ci un fruct oprit și inaccesibil. Așa trebuie prezentat Dumnezeu ascultãtorului, dacã vrei ca acela sã devinã curios de Dumnezeu. Dumnezeu Însuși se dã pe Sine în acest fel, El te seduce, cum se exprimã Cabasila, și te pãrãsește când nu te aștepți. Sfântul Macarie Egipteanul, și nu numai el, ne vorbește de aceastã pãrãsire în care ne aruncã Dumnezeu, comparând-o cu o lecție pe care o dã mama copilului. Așa cum mama își trage mâna lãsându-l pe copil sã pãșeascã singur, chiar dacã acesta mai cade pe jos și se lovește, tot așa și Dumnezeu își retrage din când în când harul, pentru a-l maturiza pe ascet. Deci, dacã Dumnezeu se dã în acest fel pânã și marilor asceți, de ce ar trebui ca predicatorii sã-L bage pe Dumnezeu pe gât ascultãtorului.

(Savatie Boștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 82)