har
 

Ce reprezintă Pecetea Duhului Sfânt?

Pecetea Duhului Sfânt reprezintă, aşadar, semnul lui Hristos, iar prin ungerea cu el, deoarece Hristos înseamnă „uns”, pruncul confirmă apartenenţa la Biserica lui Hristos, la dreapta şi adevărata credinţă.

Îndemnul „toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”

Cel ce vrea să se dea pe sine, după cum se cuvine, lui Dumnezeu, are deci nevoie atât de unitatea credinței, cât și de împărtășirea Sfântului Duh. Și ne dăm lui Dumnezeu nu numai fiecare pe noi înșine, ci și unii pe alții, căci legea iubirii ne poruncește să ne îngrijim nu numai de noi înșine, ci și de ceilalți.

Există preoți cu har și preoți fără har?

Orice persoană sfințită, adică intrată în cler prin Taina Hirotoniei, este purtătoare de har sau are har. Punerea mâinilor episcopului, cu formula de sfințire sau cu rugăciunea de consacrare și cu invocarea Duhului Sfânt, îl face pe slujitorul bisericesc purtător de har. De aceea, a spune că un slujitor al Bisericii este cu har și altul fără har este o afirmație greșită. 
În Botez şi în Mirungere, omul primeşte de la Duhul Sfânt plămada sfinţeniei cu care va trebui să-şi plămădească tot sufletul şi trupul lui prin exercitarea virtuţilor evanghelice.

Lucrarea harului Duhului Sfânt în Taina Hirotoniei

Harisma ce se dă la hirotonie poate fi asemănată cu un jăratic, pe care suflarea celui ce o primește o face foc ce luminează și flacără ce încălzește. Iar această suflare este viața duhovnicească a preotului, credința, virtuțile, purtările cucernice, evlavia sufletului său. 

Adâncul omului se transformă numai când vine harul lui Dumnezeu

Omul cel vechi există în adânc. Toate rămân înlăuntrul nostru, şi cele urâte; nu se pierd. Prin har, însă, se prefac, se preschimbă. Hristos voieşte să ne unim cu El şi aşteaptă afară de uşa sufletului nostru. De noi atârnă să primim harul dumnezeiesc. Numai dumnezeiescul har poate să ne schimbe. Noi, singuri, nu putem nimic. Harul ne va da totul.

Dumnezeu nu are trebuinţă de virtutea noastră, ci de smerenie

O spun din experienţă: tot ce am, am de la har. De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc (Psalmi 126, 1). Pe toate le dă Hristos.

Transformarea vine când primim și ne asumăm Cuvântul lui Hristos ‒ harul începe să lucreze în noi

Întâi, puţin câte puţin, simţim o atracţie către biserică – poate cineva ne-a vorbit despre credinţă, poate cineva ne-a dat să citim o carte de rugăciuni. Parcă ne apare undeva un fel de zare nouă, o lumină nouă. Prin rugăciune, prin credinţă, prin venirea la biserică şi prin toate Tainele, prin faptele bune pe care le facem, se schimbă atmosfera sufletului nostru.

De ce se destramă atâtea familii și căsnicii?

De obicei, cei care nu se păstrează curaţi până la căsătorie nu reuşesc să păstreze căsnicia. Unui eretic care s-a convertit la Ortodoxie i se permite să devină preot, dar nu şi creştinului care a căzut în păcatul desfrânării sau care s-a căsătorit a doua oară. Relaţiile sexuale întreţinute înainte de căsătorie, chiar cu viitorul soţ, pot fi comparate cu săvârşirea Liturghiei în lipsa harului preoţiei. Pe prima o numim desfrânare, pe a doua blasfemie.

Harul lui Dumnezeu vine acolo unde sufletul e liniștit

Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogăţie nu ştii ce să faci şi o risipeşti. 

Pagini