har

Tot ceea ce facem, să facem cu iubire – doar așa putem tinde către adevărata credință

Adevărata religie creştină transformă şi vindecă. Însă aceasta cere smerenia noastră. Adevărata religie este Iubire. Întotdeauna Îl dorim pe Dumnezeu şi căutăm unirea cu El, pentru a vieţui în lumina Lui. Fără de aceasta, religia este o luptă care ne lasă tulburaţi şi slabi. Săvârşim fapte de evlavie, acte de binefacere, batem metanii. Încercăm multe, însă rămânem confuzi, certăreţi sau deprimaţi.

Sfatul Sfântului Porfirie pentru un familist care voia să plece la mănăstire

„Şi casa ta poate fi o mănăstire, care să nu difere cu nimic de cea adevărată. Ajunge numai să faci ce-ţi spun. Nu locul face mănăstirea, ci modul de viaţă. Aşa că du-te, roagă-te şi să ai răbdare în toate!”

Știi că iubești atunci când îl chemi pe celălalt să locuiască în inima ta

Asta e! Trebuie să te doară. Să iubești și să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubești. Iubirea se ostenește pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, își însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit.

Dumnezeu dă darul smereniei când găseşte sufletul pregătit

Să nu mai spui „Ăsta-i mofturos, ăla-i invidios, celălalt se mânie” sau „Nu pot s-o scot cu ei la capăt”. Aşa ceva nu se cade. Nu e creştineşte, nu e ortodox. Fiindcă nu te afli deloc în iubirea lui Dumnezeu! Te-ai despărţit de fraţii tăi şi, astfel, te-ai despărţit de Harul Domnului. Dimpotrivă, să treci cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le imiţi, să devii una cu ei, lucrând împreună.

Viața și harismele Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, relatate de Mitropolitul Hierotheos Vlachos – care l-a cunoscut și l-a iubit

Cred că pe Cuviosul Porfirie Kafsokalivitul se cuvine să îl înțelegem după criterii teologice, anume ca unul care s-a făcut părtaș lucrării curăţitoare, luminătoare şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, în acord cu întreaga Tradiţie a Bisericii, care este premisa fundamentală a îndumnezeirii omului. Oricine vrea să îl înțeleagă pe Cuviosul Porfirie prin sentimentalisme şi din perspectiva unei iubiri fără discernământ față de toţi, în afara premiselor ascetice ale adevăratei iubiri, greșește. Astfel, şi în cazul Cuviosului Porfirie putem să identificăm premisele reale ale sfinţeniei, care constituie esenţa Teologiei Ortodoxe şi a Tradiţiei Ortodoxe.

În Ortodoxie nu există drum închis

Nu există drum închis deoarece există duhovnicul, care are harul de a ierta. Pentru ca sufletul să se pocăiască, trebuie să se trezească. Acolo, în cadrul acestei treziri, are loc miracolul pocăinței. Pocăința se realizează prin harul divin. Trebuie doar ca noi să facem o mișcare înspre Dumnezeu și de aici încolo vine harul. Să vă mărturisiți des, să vă împărtășiți și să-i iubiți pe oameni.

Lucrarea Rugăciunii lui Iisus nu se poate face în afara Bisericii

De nu-i Biserică și luptă cu patimile, rugăciunea asta e lipsită de orice putere și folos.

Pe cât de mult aleargă omul să-i ajute pe ceilalți, tot atât prisosește harul lui Hristos în el

Cât de mult însetează cineva pentru mântuirea fratelui său, atât de mult este copleșit sufletul său de iubirea lui Dumnezeu.

Interviu cu Sfântul Iacov Tsalikis ‒ Harul vindecător al sfintelor moaște

„Sfintele Moaște ale Cuviosului David le vedeți oseminte goale. Ele răspândesc miresme și dau vindecare, tămăduind boli, dar și atâtea și atâtea patimi pe care le vedem în zilele noastre. Sfintele Moaște ale Cuviosului David au putere tămăduitoare, deoarece înlăuntrul acestora locuiește Sfântul Duh. Sfântul lui cap face multe minuni când însemnăm pe cineva în semnul Sfintei Cruci cu acesta. El vindecă din inimă. Vin la mănăstirea noastră mulți oameni bolnavi de cancer sau cu diverse alte boli și greutăți, iar Sfintele sale Moaște pe toți îi miluiesc. Și vedem că în osemintele acestea sălășluiește, părinte, binecuvântarea lui Dumnezeu și harul Sfântului Duh.”

„Cununiile se săvârșesc în Ceruri”

Atât primii creştini, cât şi conştiinţa bisericească a vremii noastre nu concep căsătoria fără acea lucrare aparte a Bisericii, care se cheamă Taină, având putere făcătoare de minuni, harică, şi dându-i omului darul unei fiinţări noi. 

Pagini