Mi-am dorit mult timp să fac studiile superioare la Iaşi. Am în­tâlnit însă refuzul tatălui, care mă voia acasă şi nu înţelegea de ce încercam să-i explic: „E ceva în mine care mă atrage acolo”.

Singura mea scăpare a rămas Sfânta Parascheva. Am apelat şi la alţi apropiaţi să se roage pentru mine, dar primeam răspunsul: Roagă-te la Sfânta Parascheva şi vei ajunge acolo!”.

Nu mă îndoiam de ajutorul Cuvioasei, însă credeam că, prin slaba mea rugăciune, nu merit, nu sunt vrednică. De fapt, nici ceilalţi membri ai familiei nu-mi susţineau opţiunea. Nu eram supărată pe Cuvioasa, dar eram dezamăgită de mine însămi că n-am fost demnă de ceea ce îi cerusem Sfintei.

La câteva zile până să înceapă înscrierea în Iaşi, nu mi-a venit să cred că tatăl mi-a încuviinţat opţiunea. Am ajuns fericită la Mitropolie, unde am simţit atâta iubire la Sfânta Parascheva ca la nici un alt sfânt. Acum sunt în anul al II-lea la facultate şi singurul lucru pe care mi-l doresc este să rămân întotdeauna aproape de Domnul şi de Sfânta Parascheva.

Cristina, 19 ani, Craiova

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011)