Festivitatea de încheiere a Taberei din pridvorul satului
130 de tineri din Arhiepiscopia Iaşilor au ales să nu rămână înţepeniţi în stare de proiect, să dea un sens verii lor şi să mai aibă grijă şi de altcineva în afară de ei înşişi. Voluntarii Taberei din pridvorul satului au deschis porţile a 34 de sate din judeţele Iaşi, Neamţ şi Botoşani, au ajuns chiar şi în Republica Moldova, sperând că se va deschide şi pentru ei, cândva, un colţ de rai. Ei au înţeles că fiecare dintre noi suntem protagoniştii vieţii noastre, responsabili de eşecul sau reuşita noastră ca oameni.
Duminică, 22 octombrie 2017, a avut loc festivitatea de încheiere a Taberei din pridvorul satului. Evenimentul a fost prilejul reîntâlnirii tuturor celor implicaţi în organizare. Preoţi parohi împreună cu familia, voluntari animatori, coordonatori, întreaga echipă s-a reunit. Fiecare dintre ei a dat vara aceasta ce a avut mai bun pentru reuşita proiectului.
La eveniment a luat parte şi Preasfinţitul Siluan, Episcop al românilor ortodocşi din Italia, care ne-a îndemnat să nu uităm, în activităţile noastre, că „noi nu suntem sursă, suntem acumulatori. Aceştia, dacă nu se încarcă, nu funcţionează lucrul“. Preasfinţia Sa a explicat că inima, credinţa, răbdarea, entuziasmul se încarcă de la Hristos, prin Sfânta Împărtăşanie. Tocmai de aceea, Tabăra din pridvorul satului este organizată în jurul bisericii şi are menirea de a-i împrieteni pe tineri cu Prietenul suprem, Hristos.
Am auzit spunându-se că sufletul unui copil de român este ca o sărbătoare de Paşti şi m-am gândit că tinerii voluntari au dorit ca toată vara să le fie o sărbătoare. Cei 2.700 de copii şi tineri care au beneficiat de tabere le-au ţinut voluntarilor lumina din suflete aprinsă pentru a continua. Le-au dat putere, entuziasm, curaj că se poate, că tinerii pot face lucruri mari cu un pic de îndrumare şi cu multă încurajare. Tinerii nu vor să fie o mobilă care aşteaptă să fie ştearsă de praf, ei sunt dispuşi să lupte acolo unde simt că este de luptat, simţind că victoria nu este una efemeră.
Ne-am dat seama că pentru 3 luni România a fost mai frumoasă. Satele au prins culoare şi viaţa în ele a căpătat un sens. Atunci când te împrieteneşti cu cei din jurul tău, nu contează unde trăieşti, pentru că treci mai uşor peste greutăţi. În acest proiect am implicat, pe lângă voluntarii pregătiţi la începutul verii, şi tinerii curioşi din sate. Cei care au dorit au ajutat echipa de tabără la organizare, ceea ce le-a dat încredere că pot organiza şi ei evenimente mai departe.
Ştiam că părinţii îşi duc copii la biserică, dar în Tabăra din pridvorul satului am descoperit o generaţie de copii care îşi iau părinţii la biserică. După una dintre tabere, doamna preoteasă din sat a mărturisit că „au venit mulţi şi la biserică de Sfânta Maria şi s-au dus buluc la strană. O fetiţă de 5 ani a venit la slujbă cu aceeaşi cărticică de rugăciuni primită la «vânătoarea de comori» şi o tot deschidea şi foia deşi nu ştie să citească, ea fiind aceea care şi-a scos mama din casă. Femeia mi-a mărturisit că nu voia să vină la biserică, fiind foarte obosită“.
Nu am fi putut culege roadele taberelor, nu am avea acum în minte bucuria de pe chipurile copiilor dacă preoţii parohi din satele unde am poposit nu ne-ar fi înţeles gândul, dacă familia acestora şi enoriaşii nu ne-ar fi susţinut acordându-ne încredere, locaţii de desfăşurare, cazare şi masă pentru voluntari. Aşadar, dorim să mulţumim încă o dată părinţilor şi enoriaşilor din: Covasna, Holm, Tungujei, Mirosloveşti, Comarna, Moşna, Valea Ursului, Hărpăşeşti, Pietrărie, Scânteia, Valea Oilor, Soci, Glodenii Gândului, Curături, Ursoaia (judeţul Iaşi), Şendreni, Pleşani, Smârdan, Albeşti, Ibăneşti, Unguroaia, Băbiceni, Strahova (judeţul Botoşani), Toşorog, Rădeni, Poloboc, Boboieşti, Cândeşti, Valea Seacă, Galu (judeţul Neamţ). De asemenea, le mulţumim celor din Republica Moldova - sat Teleşeu, raion Orhei, respectiv sat Pelinia, raion Drochia, pentru curajul de a porni şi ei acest demers.
Tinerii au neaşteptat de mult timp pentru Dumnezeu, doar că nu ştiu cum pot să I-l dăruiască. Şi nu ştiu nici faptul că timpul dăruit este de fapt timp câştigat pentru ei înşişi, pentru a păstra tinereţea vie, fără bătrâneţe şi fără moarte. Taberele au fost pretextul potrivit ca ei să se implice, să se descopere pe ei prin Dumnezeu, să se dezvolte în spaţiul liber şi plin de bucurie al Bisericii. (Siminciuc Diana, ATOR Iaşi)
