Slujbă de pomenire pentru bucovinenii căzuți la masacrul de la Fântâna Albă, la Seminarul Teologic din Iași

1 Aprilie 2016 17:38 Tudorel Rusu Arhiepiscopia Iaşilor

Astăzi, 1 aprilie 2016, se împlinesc 75 de ani de la drama românilor bucovineni petrecută la Fântâna Albă, astăzi în Ucraina, regiunea Cernăuți.  La Seminarul Teologic Ortodox ,,Sf. Vasile cel Mare” din Iași, după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite în cadrul căreia s-au împărtășit numeroși elevi ai școlii, părintele profesor Coroamă Gabriel, profesor și spiritual al Seminarului, a săvârșit o slujbă de pomenire pentru toți acei români care în urmă cu 75 de ani au căzut răpuși de gloanțe în masacrul de la Fântâna Albă pentru singura vină de a-și fi iubit patria și limba. 

După săvârșirea slujbei de pomenire, părintele spiritual Coroamă Gabriel a ținut în fața elevilor prezenți un mișcător cuvânt, privitor la această tragedie a neamului românesc, pe care îl redăm în rândurile următoare: ,,Dragi elevi, în această zi, în mod special pentru românii din Bucovina istorică dar și pentru toți cei care încă mai simt și cugetă românește, este zi de doliu și de jale. Astăzi clopotele marilor lavre ștefaniene din acest capăt de țară, ne dau de veste cu tristețe, căci  în urmă cu 75 de ani floarea românimii, tineri, prunci și fecioare, preoți și învățători, intelectuali sau simpli țărani, vreo 3000 la număr, după unii istorici chiar mult mai mulți, cu toții au avut curajul și noblețea de a înfrunta furia oarbă și lașitatea unui imperiu sovietic slujit de indivizi fără de Dumnezeu și nici un principiu moral.  Animați de dorința de a se repatria în țara mamă în urma numeroaselor represalii pe plan social și spiritual la care au fost supuși după o anexare forțată într-un stat străin de limba și tradițiile lor, românii bucovineni din peste 40 de localități de-a lungul văii Siretului, îmbrăcați în straie populare de sărbătoare, cu prapuri în mâini și cântând imne bisericești și naționale, vor plătit scump curajul de a visa la Ziua cea Nouă a Revenirii și a Reînvierii lor în Patria Mamă.  Plecați cu numele lui Dumnezeu pe buze și in inimi, ajunși la Fântâna Albă cei peste 3000 de români vor sfârși prin a fi mitraliați fără milă de trupele sovietice de grăniceri și cele ale poliției NKVD, fiind îngropați în trei gropi comune. Puținii supraviețuitori rămași în viață ce au reușit să se strecoare cu greu printre mormanele de cadavre, sânge și gemete ale răniților, și astăzi după-atâta timp vorbesc cu frică și cu cutremur despre masacrul de la Fântâna Albă loc ce a devenit în fapt un fluviu înspumat de sângele martirilor acestui neam.  Comparat cu Katynul în care poporul polonez avea să piardă în anul 1940 circa 22 000 de ofițeri masacrați într-o pădure de lângă Smolensk (Rusia), Fântâna Albă poartă în sine cu mult mai mult și anume: simbolul neprihănirii acestui neam și a românilor bucovineni care manifestaseră pașnic și neînarmați cerându-și un drept firesc, de a fi cu cei de-acasă. Din păcate  pentru românii bucovineni, testul impus de ,,Marea Uniune Sovietică” prin care li se proba loialitatea față de noua țară și politica ei, avea să fie unul de netrecut. Urmările acestui masacru răzbat până și astăzi întrucât la scurt timp după cele  petrecute la Fântâna Albă, circa 12.000-15.000 de români bucovineni și din Hotinul basarabean aveau să cunoască lungul și chinuitorul drum al exilului și al deportărilor în Siberia și Kazahstan.

„Vai de monahul sau preotul care nu ia durerea patriei asupra lui”

Comemorăm astăzi dragi elevi una din multele dar foarte dureroasele Răstigniri ale acestui neam românesc și doresc ca pilda înaintașilor noștri să ne slujească tuturor drept un exemplu demn de urmat. Jertfa acestor români va rămâne de-a pururi o amintire însângerată întrucât Fântâna Albă rămâne ea însăși însângerată și acum prin înstrăinarea ei de Țara Mamă și de durerea celor care încă plâng, sperând ca într-o bună zi să-și îngroape creștinește morții secerați de gloanțe.  Slujba de parastas pe care am săvârșit-o întru pomenirea acestor temerari români, dorim să li se facă scară către cer și îmbrăcăminte de nestricăciune iar rugăciunea noastră și a tuturor ce astăzi îi pomenesc aici, acolo la Fântâna Albă și pretutindeni unde se simte românește, să fie primită de Atotmilostivul Dumnezeu ca taină a Împăcării noastre ca neam cu Ziditorul întregii făpturi. Cine știe ,poate într-o bună zi vom avea curajul poporului polonez ? de a ne cere dreptul chiar și după 75 de ani, de a cunoaște adevărul și de a reda istoriei noastre încă una din multele  pagini furate și însângerate. Să nu uităm de îndemnul unuia din marii Sfinți contemporani cu noi, Sf. Gavriil Georgianul care afirmă următoarele:„Vai de monahul sau preotul care nu ia durerea patriei asupra lui”.

La finalul slujbei de pomenire, elevilor li s-a oferit din jertfa binecuvântată, colăcei și colivă.

De la același autor

Ultimele din categorie