Arhimandritul Epifanie Bulancea a plecat la Domnul

Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului

Arhimandritul Epifanie Bulancea a plecat la Domnul

În dimineaţa zilei de miercuri, 25 aprilie 2018, duhovnicul Mănăstirii Măgura Ocnei din judeţul Bacău, arhimandritul Epifanie Bulancea, a trecut la cele veşnice.

Slujba Înmormântării va avea loc sâmbătă, 28 aprilie 2018, la ora 11:00. În fiecare seară, de la ora 18:00, la catafalcul celui răposat se va săvârşi slujba Stâlpilor. Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a transmis un mesaj de condoleanţe: „Viaţa Părintelui Epifanie Bulancea s-a consumat în lumina lui Hristos şi L-a împărtăşit pe Acesta luminând prin povaţa sa parcursul spiritual a mii de credincioşi, pelerini ce şi-au îndreptat paşii către aşezământul monahal. În aceste clipe de tristeţe, îmi exprim, părinteşte, întreaga compasiune faţă de obştea Mănăstirii Măgura Ocnei, faţă de ucenicii şi pelerinii acestui aşezământ monahal şi de cei apropiaţi, rugând pe Milostivul Dumnezeu să le dea putere, sprijin şi ocrotire. Cel ce a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, Hristos Domnul să aşeze în ceata cuvioşilor pe slujitorul său părintele Epifanie“. Arhimandritul Epifanie Bulancea, ctitorul Mănăstirii Măgura Ocnei, s-a născut pe 30 octombrie 1929, din părinţii Ioan şi Alexandra Bulancea, în localitatea Corod, judeţul Galaţi. După terminarea şcolii generale, la o vârstă fragedă, a cerut să fie primit ca frate la Mănăstirea Bogdana din judeţul Bacău. A fost hirotonit ierodiacon, în ziua de 2 februarie 1952, de către Episcopul Teofil Herineanu. Pe 15 august 1958, a fost hirotonit ieromonah pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Roman, unde a îndeplinit şi ascultarea de mare eclesiarh, până în anul 1986. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, promoţia 1975 şi, apoi, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1979. A fost hirotesit protosinghel (1979) şi a fost ridicat la rangul de arhimandrit în anul 1990. Între anii 1986-1990, a fost stareţ al Schitului Durău, judeţul Neamţ, iar din 1990 şi până la momentul trecerii sale la cele veşnice a fost păstor de suflete şi inima ce pulsa duhovniceşte la Mănăstirea „Înălţarea Domnului“ - Măgura Ocnei. „A fost călăuză, duhovnic, îndrumător şi model de urmat pentru mulţi preoţi şi călugări, pentru tineri şi vârstnici, pentru cei aflaţi în nevoi. Fiecăruia i-a deschis uşa inimii sale, pe fiecare i-a povăţuit, sprijinit, impulsionat. Principiul său era unul evanghelic: «Să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta» (Matei 6, 3). Numele său este legat de multe locaşuri sfinte ce s-au zidit în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, în ultimii 20 de ani, pentru care a oferit fie catapeteasma, fie stranele, fie icoane“, a amintit IPS Ioachim.

Citește despre: