Singura mărturie în bohairică de care se știa până acum este un scurt citat dintr-un Cuvânt al Asceticonului, care apare într-un lanț (catenă) exegetic la cele patru Evanghelii. Citatul respectiv este cunoscut încă din 1886, când orientalistul german Paul de Lagarde a publicat manuscrisul catenei bohairice.

Aş dori să semnalez aici că, deşi nu au fost până acum identificate ca atare, mai multe fragmente bohairice din Asceticon au fost publicate încă din 1926 de către Hugh G. Evelyn White în monumentala sa lucrare Mănăstirile din Wadi ʽN Natrun. Astfel, patru din cele şapte fragmente de pergament editate de Evelyn White în capitolul „Monastica” aparţin, de fapt, Cuvintelor lui Avva Isaia. Aceste fragmente provin de la Mănăstirea Sf. Macarie din pustia Sketis, principala noastră sursă de manuscrise bohairice.

Douădintre fragmentele publicate de Evelyn White fac parte dintre lot de manuscrise copte care au fost descoperite de savantul american sub podeaua vechii biblioteci a Mănăstirii Sf. Macarie. În prezent, ele sunt conservate în colecția Muzeului Copt din Cairo. Celelalte două fragmente pe care le-am identificat, au fost aduse de la aceeași mănăstire în secolul al XVIII-lea de către învățatul german Constantin von Tischendorf. Ele se găsesc în biblioteca universității din Leipzig, unde le-am putut studia în vara anului 2008.

Aceste fragmente copte, ieșite la iveală recent,oferă veriga lipsă dintre versiunea sahidică a Asceticonului, publicată de Antoine Guillaumont, şi cea arabă. Din această pricină, ele reprezintă o mărturie importantă pentru transmiterea „Cuvintelor” Avvei Isaia în Răsăritul creștin.

TRADUCERE:

N.B.: Traducerea de faţă reia, grosso modo, textul publicat de D. Stăniloae, Filocalia vol. 12: Cuviosul Isaia Pustnicul, Humanitas, Bucureşti, 2009. Textul Părintelui Stăniloae a fost modificat doar acolo unde versiunea coptă oferă o lectura diferită.

Evelyn White, fragmentul 2 = Stăniloae, pp. 119-120

„[mănâncă] inima, [dacă te] încrezi în ele. Precum buruiana împleteşte viţa (şi) îi distruge rodul, aşa slava deşartă distruge rodul monahului, dacă se încrede în ea. Înaintea tuturor virtuţilor este smerenia, înaintea tuturor [patimilor este lăcomia pântecului].”

„...în toate lucrurile, aduce cu sine cunoaşterea. Iubirea ostenelii este ura patimilor, iar lenea aduce (patimile) fără osteneală. Nu te lega de viaţa unită cu a altora, şi gândul tău se va linişti în tine.”

Evelyn White, fragmentul 3 = Stăniloae, p. 124

„[Dar aceste cuvinte nu sunt date] numai acelora, ci tuturor celor ce au împlinit poruncile sale. Căci iubindu-i pe ei cu o iubire desăvârşită, El spunea: «Nu te teme, turma Mea mică! Căci a binevoit Tatăl vostru să vă dea vouă Împărăţia. Vindeţi-vă averile şi daţi pomană...»”

„Şi, făcându-i netemători de toate sufenţele acestei lumi, le-a spus: «În lume, necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea». Întărindu-i pe ei să nu descurajeze în încercări, le-a vorbit despre bucuria ce-o vor avea în inimi.”

Evelyn White, fragmentul 4 = Stăniloae, p. 52

„[De te va sili vreun frate] să grăieşti împotriva fratelui său, nu te ruşina în faţa lui, ca nu cumva să-ţi învingă inima cu vorbele lui şi să păcătuieşti împotriva lui Dumnezeu, ci [spune-i cu smerie: ...]

„...să nu te arăţi pe tine ca şi când ai fi primit această întâietate pentru tine, şi dă-le lor cinstea aceasta (zicând): «Pentru voi au făcut (gazdele) milă cu mine». Dacă vei merge într-o ţară străină...”

Evelyn White, fragmentul 5 = Stăniloae, pp. 55-56

„[De eşti în mănăstire şi ai avut un rob şi-l ţii pe el, necinsteşti schima (monahală)]. Iar dacă-l dăruieşti pe el unui frate, păcătuieşti împotriva lui Dumnezeu. Eliberează-l şi lasă-l să plece. Iar, de voieşte să se facă monah, va hotărî singur.”

„[De te lepezi (de lume), să nu-ţi laşi ţie nimic, şi, de te vezi pe tine voind să ai ceva, oboseşte-ţi şi mai mult trupul cu lucrul de mână,] ca să te linişteşti în chilia ta, mâncând cu modestie pâinea ta. De pleci în cetate sau în sat să-ţi vinzi lucrul tău de mână...”

2. Un florilegiu copt din Cuvintele Avvei Isaia

Recent, profesorul Heinzgerd Brakmann de la Facultatea de Teologie a Universității din Bonn mi-a atras atenția asupra acestui fragment copt din Biblioteca Natională din Paris: vezi foto.

Fragmentul respectiv a supravieţuit dezmembrat din codicele original şi este în prezent legat în volumul BNF Copte 12920, care este un miscelaneu format din diverse bucăți de manuscrise liturgice (lecţionare, molitfelnice, imnare, psalmodii etc). Textul este scris pe o singură coloană, iar paginația 181-182 este încă vizibilă în colţurile superioare ale paginilor. Așa cum m-a informat profesorul Brakmann, partea verso (începând cu rândul 4) conține o rugăciune care a fost publicată de Părintele Hans Quecke, în timp ce partea recto a rămas inedită și nu a fost identificată până în prezent.

Lao lectură mai atentă a textului, am remarcat faptul că fragmentul conţine, de fapt, o selecţie de pasaje din Asceticonul Avvei Isaia. Examinarea paleografică a manuscrisului a scos la iveală că un fragment conservat în prezent în Biblioteca Naţională din Viena, sub numărul de inventar K 9639, a precedat la mică distanță în codicele original fragmentul din Paris.

Textul celor două pergamente conține scurte extrase din mai multe Cuvinte ale Avvei Isaia și reprezintă versiunea coptă a florilegiului de apoftegme isaiene publicată de Părintele Dumitru Stăniloae în volumul 12 al Filocaliei, sub titlul „Porunci şi sfaturi ale lui Ava Isaia către monahii începători”. Această colecție de extrase din opera lui Isaia Pustnicul era cunoscută până acum doar în arabă, limbă din care a fost tălmăcită în latină în perioada Renașterii. Traducerea latină, retipărită în Patrologia lui Migne, a fost folosită de Părintele Stăniloae în Filocalia sa. Noile fragmente copte vin să completeze puținele surse ale florilegiului din Cuvintele Avvei Isaia Pustnicul.

TRADUCERE:

N.B.: Traducerea de faţă reia, grosso modo, textul publicat de D. Stăniloae, Filocalia vol. 12: Cuviosul Isaia Pustnicul, Humanitas, Bucureşti, 2009. Textul Părintelui Stăniloae a fost modificat doar acolo unde versiunea coptă oferă o lectura diferită.

Fragmentul 1, Vienna K 9639 recto:

rândurile 1-5 = Stăniloae, p. 50: „[În ceasul aducerii] darului tău, păzeşte-te de gândurile tale, iar simţirile tale să stăruie în frica lui Dumnezeu, ca să te învredniceşti de Sfintele Taine şi Domnul te va vindeca”.

rândurile 5-7 = Stăniloae, p. 50: „Să nu-ţi laşi trupul fără curăţie, ca să nu te fure slava deşartă”.

rândurile 7-17 = Stăniloae, p. 54: „De pleci să te împărtăşeşti de Sfintele Taine, păzeşte-te de tot gândul rău, ca să nu te împărtăşeşti spre osândă etc.”

rândurile 17-22 = Stăniloae, p. 246: „De lupţi împotriva ispitei care te necăjeşte, nu înceta să cazi înaintea lui Dumnezeu şi să-i spui din toată inima: «Ajută-mă, Doamne, fiindcă eu, fiind slab, nu pot suporta această luptă». Şi El îţi va ajuta imediat”.

rândurile 22-24 = extras absent în Stăniloae. Apare însă în ediţia Draguet a textului siriac, CSCO 293, p. 19: „Sileşte-te la lucrul de mână şi teama de Dumnezeu va sălăşlui în tine”.

rândurile 24-7 (verso) = Stăniloae, p. 94: „Obişnuieşte-ţi limba să spună: «Iartă» şi smerenia va veni în tine. Şezând în chilia ta, îngrijeşte-te neîncetat de acestea trei: de lucrul de mână, de meditare şi de rugăciune etc.”

rândurile 7-13 = Stăniloae, p. 94: „Nu te lăcomi la mâncare, ca să nu vină din nou în tine păcatele de mai înainte etc.”

rândurile 13-17 = Stăniloae, p. 94: „Sileşte-te la multe rugăciuni însoţite de plâns şi Dumnezeu se va milui de tine şi te va dezbrăca de omul cel vechi care a păcătuit”.

rândurile 16-ad finem = pasaj încă neidentificat

Fragmentul 2, Paris 12920, fol. 147

rândurile 1-8 = Stăniloae, p. 78: „[Trei sunt lucrurile ce stăpânesc sufletul până ce nu ajunge la o mare măsură,] iar acestea nu îngăduie să locuiască virtuţile în minte. Ele sunt robia, lenevia şi uitarea etc.”

rândurile 8-13 = Stăniloae, p. 78: „Iată faptele omului nou şi vechi, care au fost anunţate etc.”

rândurile 13-24 = Stăniloae, p. 170: „Nu fiţi fără grijă de mântuirea voastră, fraţilor, etc.”

rândurile 24-27 = pasaj încă neidentificat

rândurile 27-3 (verso) = Stăniloae, p. 177: „[Dar vai celor] ce-şi pierd timpul [lor, socotind că sunt fără de păcat] etc.”