Aceasta pururea în minte să avem, ca să luăm izbăvire de greşeli, din bogăţia darului lui Dumnezeu pe care El l-a înmulţit întru noi. Pentru că de este cineva răscumpărat din legături şi din temniţă, aducându-şi aminte de nevoia de acolo, pentru toate mulţumeşte celui ce l-a răscumpărat pe el şi nicidecum nu se mai întoarce spre acelea pentru care a luat cazne. Asemenea şi sufletul mulţumitor începe a purta grijă pentru darul său, temându-se pentru toată frumuseţea sa, să nu o piardă, ca să nu fie schimbat în chip de drac întunecat şi împuţit. Să intre în urechile noastre nedepărtatul propovăduitor, acel grai al lui Petru: „Încingând mijloacele voastre, nădăjduiţi desăvârşit (înţelegeţi ce zice, că nu oricum, ci desăvârşit trezindu-vă) în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos. Nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, ci, după Sfântul care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi“ (I Petru 1, 13-15).

(Povățuiri creștine pentru tineri, Colecție coordonată de Ignatie Monahul, Editura Anastasia, București, 2001, p. 31)