Dumnezeul tău este şi Dumnezeul meu. Ce odihnitor răsună în inimă cuvântul acesta! Ar trebui să-l cunoască orice om dornic de adevăr, de lumină, de bine. Toţi cei însetaţi sincer de adevăr ar trebui să rostească în cor cuvântul acesta. Nu pot fi două culmi, două scopuri ultime, e numai unul şi, indiferent cum îl numim fiecare, cum îl vedem, paşii ni se îndreaptă tot spre el. Avem un singur punct terminus, unde se vor întâlni toţi cei drepţi, adică cei ce cu sinceritate însetează să găsească şi să slujească cauza ultimă, cauza adevărată a existenţei.

Orice om ce însetează după adevăr, ce doreşte să slujească adevărul, ce are privirea aţintită spre adevăr, poate rosti semenului, omului ce poartă cu vrednicie numele de om, pentru că suferă din dor după adevăr: Dumnezeul tău este şi Dumnezeul meu.

Suntem fraţi legaţi de o ţintă unică, chiar dacă ne aflăm pe drumuri diferite. Acolo, pe culmi, ne vom întâlni şi îmbrăţişa într-o îmbrăţişare sfântă şi largă, cât spaţiul.

(Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 168)