Cel ce ascultă cuvintele Domnului şi le plineşte se aseamănă celui ce îşi clădeşte casa lui pe stâncă; iar cel ce ascultă şi nu plineşte este asemenea celui ce îşi clădeşte casa pe nisip. Să înveţe asta fiecare şi să-şi repete cât mai des; iar adevărul cuprins aici e limpede şi pe înţelesul fiecăruia. Şi fiecare are la îndemână mulţime de experienţe proprii de acest fel.

Gândurile, de pildă, atâta vreme cât sunt numai în minte, nu au statornicie şi se învălmăşesc, dar când le aşterni pe hârtie devin statornice şi consistente. De asemenea, amănuntele oricărei întreprinderi sunt nesigure şi se tot schimbă până când n-o începi; iar după ce ai purces s-o împlineşti, s-a terminat cu feluritele planuri şi închipuiri, întocmai la fel e şi cu regulile duhovniceşti: până ce nu le-ai împlinit, sunt parcă străine, exterioare şi lipsite de consistenţă; iar după ce le împlineşti, intră înlăuntrul tău, îşi fac sălaş în inimă şi pun acolo temelia caracterului. Aşadar, luaţi seama cum umblaţi!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 57)