Dacă două mâini rebele

Nu te-ar ţine orb mereu,

Te-ai opri în clipe grele

Şi privind cu drag la stele

Ai vedea că-i scris pe ele

Dumnezeu!

Dacă două mari zăvoare

Nu te-ar ţine surd mereu,

Ai şopti: Ce meşter oare

Scoate păsări cântătoare?

Şi ţi-ar spune orice floare,

Dumnezeu!

Dacă marea-nstrăinării

Nu te-ar ţine mut mereu,

Ai striga în largul zării

Cine-I Tatăl îndurării?

Şi ţi-ar spune valul mării,

Dumnezeu!

Dacă ţi-ai vedea vrăjmașul

Care-mbracă vechiul „eu”

Ai umple de plâns pământul,

Şi primind cu drag Cuvântul,

Vei simţi în piept pe Sfântul

Dumnezeu!

(Rugăciuni, povestiri și poezii pentru-ai noștri dragi copii, revăzută și întregită, Editura Lumină din Lumină, București, 2006, p. 42)